Pe măsură ce
întreprinderile utilizează mai multe tehnologii digitale, echipamente
conectate, servicii cloud, platforme de comenzi, sisteme de plată, aplicații de
gestiune și instrumente de colaborare, securitatea cibernetică devine tot mai
puțin separabilă de activitatea profesională curentă. Tehnologia poate include
mecanisme de autentificare, control al accesului, protecție a datelor sau
monitorizare, însă eficiența acestor mecanisme depinde și de modul în care
oamenii utilizează sistemele. Un cont, un dispozitiv, o informație partajată
sau o operațiune realizată într-un sistem conectat pot influența nu numai activitatea
persoanei, ci și continuitatea unui proces în care sunt implicați colegi,
clienți, furnizori sau alte tehnologii.
Din perspectiva dezvoltării competențelor, întrebarea nu este cum transformăm fiecare angajat într-un specialist în securitate cibernetică, ci ce trebuie să poată face fiecare persoană pentru a-și îndeplini responsabilitatea digitală în siguranță. În comerțul cu amănuntul, aceasta poate privi utilizarea echipamentelor POS, a conturilor din sistemele de gestiune, a comenzilor online, a datelor despre clienți sau a tehnologiilor de plată; în restaurante, alimentație publică, catering și livrări, poate privi terminalele și dispozitivele de preluare a comenzilor, sistemele de gestiune, platformele de livrare, rezervările, plățile și aplicațiile utilizate de personal. Cu cât aceste tehnologii sunt mai interconectate, cu atât competența de securitate trebuie înțeleasă ca parte a competenței profesionale, nu ca o temă tehnică aflată exclusiv în responsabilitatea altcuiva.
Securitatea
digitală este distribuită între oameni în funcție de acces, sarcini și nivelul
de autonomie
Într-un
proces digital, oamenii nu au aceleași drepturi de acces și nici aceleași
responsabilități. O persoană poate utiliza un cont pentru operațiuni bine
delimitate, alta poate gestiona informații din mai multe sisteme, iar o
persoană cu atribuții de coordonare poate avea acces la date, rapoarte sau
funcții care influențează activitatea unei întregi echipe. Din acest motiv,
competențele de securitate trebuie diferențiate. Nu este suficientă
transmiterea acelorași reguli tuturor utilizatorilor; este necesară corelarea
dintre ceea ce persoana poate accesa, ceea ce trebuie să facă, deciziile pe
care le poate lua și riscurile pe care trebuie să le poată recunoaște.
Pentru un
angajat care lucrează cu operațiuni repetitive, competența poate presupune
utilizarea corectă a autentificării, protejarea accesului, recunoașterea unor
solicitări neobișnuite și respectarea limitelor de partajare. Pentru o persoană
care gestionează informații, competența poate include evaluarea mai atentă a
destinatarului, a dreptului de acces și a consecințelor unei modificări. Pentru
un rol cu autonomie mai mare, poate fi necesară capacitatea de a identifica o
situație problematică, de a opri sau limita o operațiune și de a activa traseul
corect de escaladare. În toate aceste situații, securitatea este legată de
autonomie: persoana trebuie să știe ce poate decide singură și când
responsabilitatea sa este să nu continue acțiunea.
Această logică este compatibilă cu DigComp, unde siguranța reprezintă o arie distinctă de competență, dar funcționează în activitatea reală împreună cu competențele privind informațiile și datele, comunicarea și colaborarea și rezolvarea problemelor. Un utilizator care primește o solicitare de acces, de exemplu, trebuie să poată interpreta informația, să evalueze contextul comunicării, să protejeze datele și să decidă ce acțiune este adecvată. Formarea eficientă nu separă artificial aceste componente, ci le dezvoltă în situații apropiate de responsabilitățile reale ale postului.
Sistemele
conectate schimbă efectul unei erori și, implicit, nivelul de competență
necesar
Atunci când
tehnologiile funcționează izolat, efectele unei utilizări greșite pot rămâne
relativ localizate. Într-un proces conectat, aceeași acțiune poate avea o rază
mai mare: un cont compromis poate oferi acces la resurse comune, o informație
partajată necorespunzător poate circula către alte persoane, iar utilizarea
unui dispozitiv fără respectarea regulilor poate afecta mai multe etape ale
procesului. Integrarea tehnologiilor digitale nu creează automat insecuritate,
dar mărește importanța comportamentului competent al utilizatorilor.
Pentru
formare, această realitate înseamnă că regulile generale nu sunt suficiente
dacă oamenii nu le pot aplica în situații concrete. A cunoaște recomandarea
privind protejarea accesului este diferit de a recunoaște că o solicitare de
autentificare este neobișnuită; a ști că datele trebuie protejate este diferit
de a decide dacă o informație poate fi trimisă unui anumit destinatar; a fi
informat că incidentele trebuie raportate este diferit de a identifica
suficient de devreme o situație care justifică oprirea acțiunii și solicitarea
de sprijin. Competența se observă în capacitatea de a transfera principiul
către situația profesională.
În comerț și alimentație publică, acest lucru este important tocmai pentru că tehnologiile sunt utilizate într-un ritm operațional ridicat. Presiunea timpului, interacțiunea cu clienții, schimburile de personal și utilizarea acelorași procese de către mai multe persoane pot favoriza soluții rapide, dar nepotrivite: folosirea accesului altui coleg, transmiterea informală a unor informații sau ignorarea unei alerte pentru a continua activitatea. Formarea trebuie să construiască reflexul profesional de a integra securitatea în decizie, fără a transforma fiecare operațiune într-o procedură paralizantă.
Atitudinea față de securitate este parte a competenței digitale și a culturii profesionale
Competența
digitală nu este formată numai din cunoștințe și deprinderi tehnice. În
securitate, atitudinea utilizatorului influențează direct modul în care acestea
sunt aplicate. O persoană poate cunoaște o regulă și totuși să o evite dacă o
consideră inutilă, dacă presupune că responsabilitatea aparține exclusiv
departamentului IT sau dacă prioritatea imediată este finalizarea rapidă a unei
sarcini. De aceea, formarea trebuie să creeze înțelegerea motivului pentru care
anumite practici există și a modului în care acțiunea individuală se conectează
la siguranța procesului.
O atitudine
competentă nu înseamnă teamă față de tehnologie și nici refuzul schimbării.
Înseamnă utilizarea tehnologiilor digitale cu atenție proporțională cu
responsabilitatea și cu consecințele posibile. Persoana trebuie să poată adopta
tehnologii noi fără a renunța la verificare, să poată colabora fără a distribui
necontrolat informația și să poată lucra autonom fără a interpreta autonomia ca
dreptul de a ocoli mecanismele de protecție. Această combinație dintre
deschidere, discernământ și responsabilitate este esențială într-o organizație
care își extinde procesele digitale.
Pentru angajator, cultura de securitate nu se construiește numai prin reguli, ci și prin distribuirea realistă a responsabilităților și prin dezvoltarea competențelor. Dacă o persoană primește acces sau sarcini care presupun un nivel de decizie peste competența sa actuală, riscul nu poate fi rezolvat doar printr-o procedură scrisă. Este necesară evaluarea nivelului, formarea și, unde este cazul, creșterea progresivă a autonomiei.
Evaluarea
competențelor permite diferențierea între informare, utilizare autonomă și
capacitatea de a răspunde unei situații neprevăzute
În
securitatea digitală există o diferență importantă între a fi informat și a fi
competent. Informarea poate explica reguli, riscuri și comportamente
recomandate; competența presupune ca persoana să le poată aplica într-un
context profesional, inclusiv atunci când situația nu reproduce exact exemplul
din instruire. De aceea, evaluarea nu ar trebui să urmărească exclusiv dacă
angajatul recunoaște o regulă, ci și dacă poate identifica problema, poate
alege o acțiune adecvată nivelului său de responsabilitate și poate solicita
sprijin atunci când situația depășește competența proprie.
Această
distincție este relevantă și pentru nivelurile DigComp. Pe măsură ce crește
nivelul de competență, se modifică autonomia, complexitatea sarcinilor și
capacitatea de a gestiona probleme. Într-un post, poate fi suficientă aplicarea
corectă a unor practici în situații cunoscute; într-altul, este necesară
adaptarea lor la contexte noi sau sprijinirea altor persoane. O organizație
care cunoaște aceste diferențe poate distribui mai realist responsabilitățile
digitale și poate evita atât supraestimarea, cât și subutilizarea competențelor
oamenilor.
Evaluarea devine astfel un instrument de organizare a muncii și de orientare a formării. Ea poate arăta unde o persoană are deja autonomia necesară, unde are nevoie de consolidare și unde schimbarea tehnologică a creat o cerință nouă. În locul unei abordări uniforme, dezvoltarea competențelor poate fi raportată la tehnologiile utilizate, la datele și resursele accesate și la responsabilitatea concretă a fiecărui post.
Aria
4 DigComp 3.0: siguranță, stare de bine și utilizare responsabilă – de la
sarcini simple cu sprijin la autonomie avansată
În DigComp
3.0, aria 4 este denumită „Safety, wellbeing and responsible use” – Siguranță,
stare de bine și utilizare responsabilă – și cuprinde patru competențe: 4.1
Protejarea dispozitivelor, 4.2 Protejarea datelor cu caracter personal și a
vieții private, 4.3 Susținerea stării de bine și 4.4 Protejarea mediului.
Pentru tema acestui articol, nucleul de securitate cibernetică se află în
special în competențele 4.1 și 4.2, fără ca acestea să funcționeze izolat de
celelalte arii. Competența 4.1 privește aplicarea măsurilor de siguranță și
securitate cibernetică pentru protejarea dispozitivelor și conținutului digital
și conștientizarea caracterului evolutiv al riscurilor și amenințărilor.
Competența 4.2 privește drepturile privind datele personale și viața privată,
evaluarea și gestionarea riscurilor de confidențialitate și utilizarea sau
partajarea datelor proprii și ale altora în condiții de siguranță, etică și
responsabilitate.
DigComp 3.0
aduce aici o precizare esențială pentru evaluare și formare: nivelul unei
persoane nu este determinat doar de numărul de reguli pe care le cunoaște, ci
de combinația dintre solicitarea cognitivă, complexitatea sarcinii și autonomia
cu care aceasta este realizată. Noua ediție utilizează patru niveluri de
competență – Basic, Intermediate, Advanced și Highly advanced. Acestea nu
trebuie citite ca etichete generale aplicate persoanei, ci în raport cu o
competență și cu sarcinile concrete pe care persoana trebuie să le realizeze.
Un angajat poate avea, de exemplu, un nivel mai ridicat în utilizarea unei
tehnologii familiare și un nivel mai redus atunci când trebuie să evalueze un
risc nou de securitate.
La nivelul
Basic, persoana își amintește și realizează sarcini simple, beneficiind de
îndrumare atunci când este necesar. Aplicat securității în activitatea
profesională, aceasta poate însemna că recunoaște și aplică măsuri simple de
protecție în situații cunoscute, urmează instrucțiunile privind accesul sau
datele și solicită sprijin atunci când nu știe cum să procedeze. Pentru o
organizație, acest nivel nu trebuie confundat cu lipsa competenței: persoana
poate participa la proces, dar sarcinile și autonomia trebuie calibrate astfel
încât sprijinul să fie disponibil acolo unde este necesar.
La nivelul
Intermediate, persoana identifică și realizează autonom sarcini bine definite
și rezolvă probleme bine definite. Într-un context de securitate, diferența
majoră este autonomia: utilizatorul nu mai depinde permanent de instrucțiuni
pentru situațiile obișnuite, poate aplica măsurile adecvate, poate gestiona
responsabil informațiile și accesul în scenarii cunoscute și poate soluționa
probleme clar delimitate. Pentru angajator, acest nivel poate fi relevant
pentru posturile în care utilizarea tehnologiilor digitale este curentă, iar
persoana trebuie să mențină singură comportamentul sigur în majoritatea
situațiilor previzibile.
La nivelul
Advanced, persoana evaluează și aplică autonom soluții pentru o varietate de
sarcini complexe, se adaptează la contexte diferite și poate ghida alte
persoane atunci când este necesar. În securitatea proceselor digitale, aceasta
poate presupune evaluarea contextului înaintea unei acțiuni, adaptarea
practicilor de protecție la situații diferite, recunoașterea unor riscuri mai
puțin evidente și sprijinirea colegilor pentru utilizarea responsabilă a
tehnologiilor. Nu vorbim neapărat despre un specialist în securitate cibernetică,
ci despre o persoană cu un nivel ridicat de competență digitală în aria
responsabilităților sale profesionale.
La nivelul
Highly advanced, persoana evaluează și rezolvă probleme foarte complexe sau
specializate, creează soluții noi ori adaptează soluții existente și poate
conduce sau ghida alte persoane atunci când situația o cere. Într-o
întreprindere, asemenea cerințe nu sunt necesare tuturor angajaților și nici
tuturor posturilor. Tocmai aceasta este valoarea cadrului: permite evitarea
ideii că „toată lumea trebuie să știe tot”. Organizația poate stabili ce nivel
este necesar pentru fiecare responsabilitate, poate evalua nivelul existent și
poate orienta formarea către decalajul dintre cele două.
Această
progresie este deosebit de utilă pentru proiectarea formării în securitatea
digitală. O persoană aflată la nivel Basic nu are nevoie doar de mai multe
informații, ci de contexte în care poate exersa sarcini simple cu sprijin și
poate dobândi treptat autonomie. Trecerea către Intermediate presupune
capacitatea de a gestiona autonom situații bine definite; trecerea către
Advanced presupune diversificarea și complexificarea situațiilor, evaluarea
soluțiilor și adaptarea la contexte; iar nivelul Highly advanced presupune
rezolvarea problemelor specializate, dezvoltarea sau adaptarea soluțiilor și
capacitatea de a ghida. Formarea devine astfel o progresie a capacității de
acțiune, nu o acumulare liniară de reguli.
În plus, DigComp 3.0 definește rezultatele învățării prin cunoștințe, abilități și atitudini. Pentru aria 4, această structură este esențială. Cunoașterea poate însemna înțelegerea riscurilor, a mecanismelor de protecție sau a implicațiilor utilizării datelor; abilitatea înseamnă capacitatea de a aplica măsurile adecvate în activitatea concretă; atitudinea înseamnă disponibilitatea de a utiliza tehnologiile critic, responsabil și cu atenție față de consecințe. În securitate, cele trei dimensiuni trebuie să funcționeze împreună: o regulă cunoscută, dar neaplicată, nu produce comportament competent.
DigiCOMP:
securitatea proceselor digitale începe cu oameni evaluați și pregătiți pentru
responsabilitatea lor reală
Pentru
întreprinderile eligibile din CAEN 47 și CAEN 56, proiectul DigiCOMP oferă un
cadru în care evaluarea inițială a competențelor digitale poate fi pusă în
relație cu activitatea profesională și cu tehnologiile relevante pentru post.
Metodologia proiectului include autoevaluare, calibrare, testare, analiză,
feedback personalizat și recomandări pentru formare, iar planul individualizat
poate fi adaptat în funcție de nivelul și nevoile participantului. În această
logică, competențele de securitate nu sunt tratate izolat, ci ca parte a
profilului digital necesar persoanei pentru a lucra autonom și responsabil.
Analiza
poate urmări ce tehnologii și echipamente digitale utilizează persoana, la ce
informații și resurse are acces, cu cine comunică și colaborează digital, ce
decizii poate lua și ce situații trebuie să poată recunoaște. Raportarea la
ariile și nivelurile DigComp permite formularea mai precisă a nevoii: uneori
este necesară consolidarea practicilor de bază, alteori dezvoltarea capacității
de a evalua situații și de a rezolva probleme, iar pentru anumite
responsabilități poate fi necesar un nivel mai ridicat de autonomie.
Pentru
angajat, această abordare înseamnă că securitatea nu este prezentată ca o
colecție de interdicții, ci ca o componentă a competenței profesionale care îi
permite să lucreze mai sigur și mai autonom cu tehnologiile digitale. Pentru
angajator, înseamnă posibilitatea de a corela accesul, responsabilitatea și
formarea, astfel încât extinderea digitalizării să fie însoțită de dezvoltarea
capacității oamenilor de a proteja procesele în care lucrează.
Dacă ești angajat sau reprezinți o întreprindere eligibilă din comerțul cu amănuntul, restaurante, alimentație publică, catering sau livrări, DigiCOMP poate susține acest parcurs prin evaluarea competențelor digitale, identificarea nevoilor și orientarea către formare în raport cu postul, nivelul de autonomie și tehnologiile digitale utilizate sau relevante pentru evoluția activității.
Repere
de referință
Metodologia
de evaluare inițială a nivelului de competențe digitale și de elaborare a
planului individualizat de formare; Metodologia de formare profesională; cadrul
DigComp/DigCompRo utilizat în proiect.
Sursă
externă suplimentară utilizată pentru actualizarea cadrului: Joint Research
Centre (Comisia Europeană), DigComp 3.0 – European Digital Competence
Framework, Fifth Edition (2025), inclusiv descrierea Ariei 4 și a celor patru
niveluri de competență.
Acest material face parte din campania „Munca în era digitală”, realizată în cadrul proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat din Fondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027
Lucrezi într-o întreprindere eligibilă din comerț sau alimentație publică? Vino în DigiCOMP pentru a-ți evalua și dezvolta competențele digitale și pentru a înțelege și testa tehnologii din domeniul inteligenței artificiale care pot deveni relevante pentru activitatea ta profesională.
Reprezinți o întreprindere? DigiCOMP poate contribui la pregătirea angajaților eligibili pentru un mediu de lucru în care tehnologia, datele și inteligența artificială devin tot mai importante pentru organizarea și eficiența proceselor.
Pentru informațiisuplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.