Tehnologiile digitale și automatizarea nu modifică
doar instrumentele cu care lucrăm. Ele modifică distribuția activităților din
interiorul proceselor de muncă: anumite operațiuni sunt preluate integral sau
parțial de sisteme, altele sunt accelerate ori standardizate, iar în jurul
tehnologiei apar sarcini noi de verificare, interpretare, configurare,
coordonare și rezolvare a situațiilor pe care sistemul nu le poate gestiona
singur. Din perspectiva angajatului, întrebarea relevantă nu este, așadar, dacă
„tehnologia va înlocui omul”, formulare prea simplă pentru realitatea muncii,
ci cum se modifică rolul omului atunci când o parte din execuție este
transferată tehnologiei și ce competențe devin necesare pentru a continua să
participe competent, autonom și responsabil la proces.
În comerțul cu amănuntul și în alimentația
publică, această redistribuire este deja vizibilă. Casele self-service,
comenzile digitale, sistemele POS, gestiunea stocurilor, plățile electronice,
platformele de rezervări și livrare, tehnologiile cloud, instrumentele de
analiză a datelor și funcționalitățile bazate pe inteligență artificială pot
prelua sau susține etape care anterior necesitau mai multă intervenție manuală.
Dar dispariția unei operațiuni manuale nu înseamnă automat dispariția rolului
uman. De multe ori, centrul de greutate se deplasează: de la introducerea
datelor către verificarea lor, de la executarea repetitivă către gestionarea
excepțiilor, de la transmiterea informației către interpretarea ei, de la
urmarea unei proceduri către alegerea unei acțiuni adecvate situației.
Această publicație deschide seria „Omul și munca în transformarea digitală”, în care vom urmări tocmai această schimbare din perspectiva persoanei. Seria nu pornește de la ideea că omul trebuie să concureze cu tehnologia și nici de la promisiunea că tehnologia nu va înlocui niciodată activități realizate astăzi de oameni. Pornește de la o premisă mai riguroasă: pe măsură ce tehnologia preia, asistă sau reorganizează activități, valoarea profesională a omului se deplasează către acele competențe care îi permit să înțeleagă procesul, să utilizeze tehnologia cu discernământ, să interpreteze rezultate, să rezolve probleme, să se adapteze și să învețe.
Automatizarea nu elimină pur și simplu activități; ea
recompune rolurile profesionale
Un proces profesional este alcătuit din activități
diferite, iar acestea nu au aceeași susceptibilitate la automatizare.
Operațiunile repetitive, standardizabile și bazate pe reguli clare pot fi
preluate mai ușor de sisteme digitale. Activitățile care presupun interpretarea
contextului, gestionarea unor situații neprevăzute, interacțiunea cu alte
persoane, evaluarea consecințelor sau combinarea mai multor surse de informație
rămân, de regulă, mai dependente de intervenția umană, chiar dacă sunt asistate
tehnologic. În practică, transformarea unui post se produce frecvent prin
schimbarea ponderii acestor activități, nu prin dispariția instantanee a
întregului rol.
Într-un magazin, de exemplu, o casă self-service
poate transfera către client o parte din operațiunile de scanare și plată, însă
creează sau amplifică nevoia de supraveghere a mai multor puncte de lucru,
intervenție în situații excepționale, sprijin pentru clienții care întâmpină
dificultăți, verificarea unor operațiuni și rezolvarea incidentelor. Un sistem
de gestiune poate automatiza actualizarea unor evidențe, dar persoana trebuie
să înțeleagă semnificația unei neconcordanțe, să distingă o eroare de operare
de o problemă de stoc și să decidă ce acțiune este necesară. Tehnologia reduce
anumite sarcini și, simultan, crește importanța altora.
Într-un restaurant, preluarea digitală a
comenzilor poate reduce transcrierea manuală și poate transmite informația
direct către zona de preparare. Aceasta nu elimină însă nevoia de înțelegere a
fluxului. O comandă modificată, o indisponibilitate, o cerință particulară sau
o eroare de transmitere trebuie recunoscute și gestionate. Platformele de
livrare pot automatiza distribuirea comenzilor și anumite etape de comunicare,
dar personalul trebuie să poată corela informația din platformă cu pregătirea
produsului, timpii de lucru, disponibilitatea și relația cu clientul. Pe măsură
ce execuția devine mai automatizată, capacitatea de a înțelege excepțiile și
relațiile dintre etapele procesului poate deveni mai importantă.
Același fenomen apare odată cu utilizarea inteligenței artificiale. Un sistem poate genera un text, poate sintetiza informații, poate identifica tipare sau poate propune o variantă de răspuns, însă rezultatul nu este echivalent cu o decizie profesională corectă. Omul trebuie să formuleze adecvat sarcina, să ofere context, să evalueze rezultatul și să îl raporteze la situația concretă. Automatizarea unei părți din producerea rezultatului mută astfel cerința de competență către formulare, verificare, interpretare și responsabilitatea utilizării.
Competența digitală devine mecanismul prin care omul își
păstrează capacitatea de acțiune într-un proces tehnologizat
Într-un mediu în care tehnologia preia mai multă
execuție, competența digitală nu poate fi redusă la familiaritatea cu
dispozitivele sau la utilizarea frecventă a unor aplicații personale. A utiliza
rețele sociale, mesagerie sau un smartphone poate crea familiaritate cu
interfețele digitale, dar nu demonstrează automat capacitatea de a lucra cu
date profesionale, de a evalua informații, de a utiliza sisteme conectate, de a
proteja date, de a rezolva probleme sau de a lua decizii într-un proces
digital. Competența profesională apare atunci când cunoștințele, abilitățile și
atitudinile digitale pot fi mobilizate pentru realizarea unei sarcini reale, la
nivelul de autonomie și complexitate cerut de aceasta.
De aceea, relația dintre om și tehnologie nu
trebuie gândită ca o competiție pentru aceeași sarcină. Mai util este să
observăm cum se distribuie contribuțiile. Tehnologia poate procesa rapid volume
mari de date, poate executa consecvent reguli, poate automatiza pași repetitivi
și poate furniza recomandări. Omul aduce context profesional, poate aprecia
relevanța unui rezultat, poate înțelege consecințe care nu sunt reprezentate
complet în date, poate gestiona excepții, poate comunica cu alte persoane și își
poate asuma responsabilitatea unei decizii. Cu cât procesul devine mai
tehnologizat, cu atât devine mai important ca persoana să știe unde poate avea
încredere în automatizare, unde trebuie să verifice și când trebuie să
intervină.
Această capacitate se leagă direct de autonomie.
Un angajat dependent permanent de instrucțiuni pentru orice modificare a
interfeței sau pentru orice situație care iese din scenariul standard este
vulnerabil la schimbarea tehnologică, chiar dacă execută foarte bine procedura
cunoscută. Un angajat care înțelege logica procesului, poate transfera ceea ce
a învățat către o situație nouă, știe să caute informația necesară și poate
identifica limitele propriei competențe dispune de o bază mai solidă pentru adaptare.
Din această perspectivă, dezvoltarea digitală a persoanei nu înseamnă
acumularea nesfârșită de aplicații cunoscute, ci creșterea capacității de a
acționa competent în contexte tehnologice care se modifică.
Aceasta este și dimensiunea personală mai largă a competenței digitale. Proiectul DigiCOMP este orientat către dezvoltarea competențelor relevante pentru activitatea profesională, însă autonomia dobândită prin capacitatea de a înțelege tehnologii, de a evalua informații, de a proteja date, de a rezolva probleme și de a învăța instrumente noi nu se oprește la ușa întreprinderii. Ea contribuie la capacitatea persoanei de a funcționa într-o societate în care servicii, informații și interacțiuni importante sunt tot mai digitalizate. Miza profesională rămâne centrală, dar dezvoltarea competenței produce și o resursă personală de autonomie.
Pregătirea pentru schimbare înseamnă dezvoltarea
capacității de a evolua odată cu tehnologia
Dacă transformarea digitală redistribuie
activitățile, atunci formarea nu trebuie proiectată numai pentru sarcinile care
există astăzi. Angajatul are nevoie, desigur, de competențe pentru tehnologiile
actuale ale postului, dar are nevoie și de o bază care să îi permită să învețe
atunci când procesul se schimbă. Această diferență este esențială pentru
relevanța profesională pe termen mai lung. O persoană poate deveni foarte
eficientă într-o aplicație care va fi înlocuită; competența cu valoare durabilă
este aceea care îi permite să înțeleagă noul instrument, să transfere
cunoștințe, să identifice diferențele și să își reconstruiască autonomia.
Această perspectivă este importantă și pentru
discuția despre generații. Familiaritatea digitală nu este distribuită uniform
după vârstă și nu trebuie confundată cu competența profesională. O persoană mai
tânără poate utiliza intensiv tehnologii digitale în viața personală fără să
aibă automat competențe pentru evaluarea informațiilor profesionale,
securitatea datelor sau utilizarea unor sisteme complexe. O persoană cu
experiență profesională îndelungată poate porni cu mai puțină familiaritate
față de o tehnologie nouă, dar poate aduce o înțelegere profundă a procesului,
a clientului și a situațiilor excepționale. Formarea relevantă trebuie să
combine aceste resurse, nu să transforme diferențele de vârstă în stereotipuri.
Pentru persoană, a rămâne relevant profesional nu
înseamnă să urmărească fiecare noutate tehnologică și nici să devină specialist
IT. Înseamnă să își cunoască nivelul, să identifice zonele în care dependența
de sprijin este prea mare, să dezvolte competențe transferabile și să își
crească progresiv autonomia. Înseamnă, de asemenea, să poată trece de la
executarea unei sarcini la înțelegerea procesului din care aceasta face parte
și, la niveluri mai avansate, să poată sprijini alte persoane, evalua soluții și
contribui la adaptarea modului de lucru.
DigiCOMP oferă un punct de plecare pentru acest parcurs prin evaluarea inițială a competențelor digitale și prin corelarea rezultatelor cu nevoile de dezvoltare și formare. Evaluarea nu este o finalitate și nici simpla atestare a unui nivel nu reprezintă, în sine, miza dezvoltării. Valoarea apare atunci când persoana înțelege unde se află, ce îi solicită activitatea profesională și ce competențe merită dezvoltate pentru a-și crește autonomia și capacitatea de adaptare. Într-o relație om–tehnologie aflată în schimbare continuă, acesta este un avantaj mai durabil decât familiaritatea cu o singură aplicație.
Repere de referință
Documente obligatorii ale proiectului: cadrul DigComp 2.2/DigCompRo, Metodologia de evaluare inițială a competențelor digitale, Metodologia de formare profesională și Cererea de finanțare/contractare. Sursă externă suplimentară utilizată pentru actualizarea conceptuală a progresiei competenței: Joint Research Centre – Comisia Europeană, DigComp 3.0 – European Digital Competence Framework, Fifth Edition (2025).
Acest material face parte din campania „Munca în era digitală”, realizată în cadrul proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat din Fondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027
Poți participa la DigiCOMP dacă ești angajat într-o întreprindere din CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 – Restaurante și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul/punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia, și ai domiciliul sau reședința în aceeași regiune.
Beneficiezi de evaluarea competențelor digitale, identificarea nevoilor de dezvoltare și formare adaptată activității tale profesionale.
Ești angajator din CAEN 47 sau 56, cu sediul/punct de lucru în Sud-Vest Oltenia? Îți poți înscrie angajații în DigiCOMP pentru evaluarea și dezvoltarea competențelor digitale necesare activității și adaptării la noile tehnologii.
Pentru informații suplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.