De ce transformarea digitală a locurilor de muncă depinde de competențe, învățare și colaborare
Transformarea digitală este adesea asociată, în mod simplificator, cu introducerea unor tehnologii noi: calculatoare, aplicații, platforme informatice, sisteme de gestiune, echipamente conectate sau instrumente de automatizare. Deși aceste elemente sunt indispensabile, ele nu sunt suficiente pentru a produce, prin ele însele, o schimbare organizațională reală.
Digitalizarea devine funcțională numai atunci când oamenii înțeleg tehnologia, o integrează în activitatea profesională și pot utiliza instrumentele digitale în mod autonom, sigur, critic și responsabil.
Din această perspectivă, transformarea digitală nu începe cu achiziția unui echipament și nici cu instalarea unei aplicații. Ea începe cu dezvoltarea capacității angajaților de a înțelege procesele, de a învăța, de a colabora și de a adapta tehnologia la realitatea locului de muncă.
O aplicație nouă, reacții diferite
Într-un restaurant este introdusă o nouă aplicație pentru preluarea și transmiterea comenzilor către bucătărie.
Un angajat începe imediat să exploreze meniurile și funcțiile disponibile. Un alt coleg solicită instrucțiuni clare și dorește să repete pașii într-un interval mai puțin aglomerat. O altă persoană întreabă ce se întâmplă dacă sistemul nu mai are conexiune, dacă o comandă este introdusă greșit sau dacă informația nu ajunge la bucătărie. Un coleg mai tânăr identifică rapid funcțiile aplicației, dar nu cunoaște încă toate consecințele unei operațiuni asupra stocului, încasării, pregătirii produselor și relației cu clientul.
Toate aceste reacții sunt legitime.
Ele nu indică, în mod automat, existența sau absența competenței digitale. Ele reflectă experiențe diferite de utilizare a tehnologiei, stiluri diferite de învățare și moduri distincte de raportare la risc, eroare și responsabilitate.
Într-o situație similară, într-un magazin, introducerea unui nou sistem de gestiune poate produce dificultăți nu pentru că angajații refuză tehnologia, ci pentru că fiecare încearcă să integreze noul instrument în procedurile pe care le cunoaște deja. Persoana care a lucrat ani întregi cu registre și documente fizice va căuta logica procesului și modalitatea de verificare. Persoana care utilizează frecvent aplicații digitale va explora mai rapid interfața, dar poate subestima importanța trasabilității datelor sau a verificării informației introduse.
Problema nu este că oamenii reacționează diferit. Problema apare atunci când organizația presupune că simpla instalare a aplicației este echivalentă cu digitalizarea activității.
Digitalizarea este un proces sociotehnic
Transformarea digitală trebuie înțeleasă ca un proces sociotehnic, deoarece presupune interacțiunea dintre două componente inseparabile:
• componenta tehnică, reprezentată de echipamente, aplicații, infrastructuri, date și sisteme;
• componenta umană și organizațională, reprezentată de competențe, roluri, proceduri, responsabilități și relații de colaborare.
Un sistem performant poate produce rezultate slabe dacă angajații nu înțeleg modul în care funcționează, nu cunosc efectele operațiunilor realizate sau nu au suficientă încredere pentru a utiliza funcțiile disponibile.
În același timp, o echipă cu experiență profesională solidă poate întâmpina dificultăți dacă noua tehnologie este introdusă fără evaluarea nivelului de competență, fără instruire practică și fără clarificarea responsabilităților.
În comerț și alimentație publică, această interdependență este evidentă.
Într-un magazin, scanarea unui produs poate actualiza simultan prețul, stocul, raportul de vânzări, programul de fidelizare și informațiile transmise către contabilitate. Într-un restaurant, o comandă introdusă în aplicație poate afecta bucătăria, stocul, încasarea, livrarea și experiența clientului.
Prin urmare, o operațiune digitală nu este un gest izolat. Ea face parte dintr-un flux mai amplu, iar angajatul trebuie să înțeleagă nu doar ce comandă execută, ci și ce efecte produce aceasta.
Diferența dintre instrument și competență
Utilizarea unui instrument digital nu este echivalentă cu existența unei competențe digitale complete.
O persoană poate ști să introducă o comandă într-o aplicație, dar poate avea dificultăți în identificarea unei erori, în protejarea datelor sau în alegerea unei soluții atunci când sistemul nu funcționează conform așteptărilor.
În mod similar, un angajat poate utiliza rapid un telefon inteligent sau o platformă de comunicare, fără a avea automat competențele necesare pentru:
• verificarea informațiilor;
• organizarea datelor;
• protejarea parolelor;
• identificarea mesajelor frauduloase;
• utilizarea responsabilă a documentelor digitale;
• comunicarea profesională;
• rezolvarea problemelor;
• înțelegerea consecințelor unei operațiuni asupra întregului flux.
Competența digitală presupune mai mult decât familiaritate cu interfața. Ea presupune capacitatea de a utiliza tehnologia în mod conștient, autonom și responsabil.
Cadrul european DigComp 2.2 organizează competențele digitale în cinci arii interdependente:
1. alfabetizare în domeniul informațiilor și al datelor;
2. comunicare și colaborare;
3. creare de conținut digital;
4. siguranță;
5. rezolvarea problemelor.
Aceste arii evidențiază faptul că digitalizarea nu se reduce la utilizarea unui program. Ea presupune identificarea informației corecte, colaborarea prin mijloace digitale, protejarea datelor, adaptarea la schimbări și capacitatea de a găsi soluții atunci când apar dificultăți.
Experiența profesională nu este înlocuită de tehnologie
Digitalizarea nu anulează experiența profesională. Dimpotrivă, o face și mai importantă.
Un sistem de gestiune poate semnala o diferență de stoc, dar nu poate explica întotdeauna cauza acesteia. O aplicație poate transmite o comandă, dar nu poate anticipa toate situațiile neobișnuite. Un raport digital poate afișa scăderea vânzărilor, dar interpretarea datelor necesită cunoașterea pieței, a clienților și a contextului organizațional.
Angajații cu experiență pot identifica neconcordanțe, pot anticipa riscuri și pot interpreta situații pe care tehnologia doar le înregistrează.
În același timp, angajații familiarizați cu instrumentele digitale pot sprijini explorarea funcțiilor, utilizarea resurselor online și adaptarea mai rapidă la interfețe noi.
Transformarea digitală devine eficientă atunci când aceste resurse sunt conectate.
Experiența profesională oferă context și discernământ. Competența digitală oferă acces, viteză, trasabilitate și posibilitatea de a lucra în sisteme integrate.
Efectul asupra clientului
Nivelul de competență digitală al angajaților influențează direct calitatea serviciului oferit clientului.
În comerț, o eroare de preț, o informație incorectă despre stoc sau o problemă la plată poate afecta încrederea clientului. În alimentația publică, transmiterea incompletă a unei comenzi poate produce întârzieri, risipă alimentară sau chiar riscuri în situațiile în care sunt implicați alergeni ori cerințe speciale.
Digitalizarea poate îmbunătăți viteza și calitatea serviciului, dar numai atunci când angajații înțeleg procesul și pot interveni în situațiile în care tehnologia nu surprinde toate particularitățile.
În plus, tehnologia nu trebuie să devină o barieră pentru client.
O persoană care nu poate utiliza un cod QR, o casă self-service sau o aplicație de plată trebuie sprijinită fără ironie și fără presupuneri bazate pe vârstă, nivel de educație sau dizabilitate.
Competența digitală profesională include, prin urmare, și capacitatea de a utiliza tehnologia într-un mod accesibil, incluziv și orientat spre nevoile reale ale clientului.
De ce este necesară formarea
Simpla expunere la tehnologie nu garantează dezvoltarea unei competențe coerente.
Mulți adulți au învățat să utilizeze instrumente digitale prin observație, încercare și sprijin informal din partea colegilor. Această formă de autoînvățare demonstrează adaptabilitate și perseverență, dar poate genera cunoaștere fragmentată.
Persoana poate ști să execute o operațiune într-o anumită aplicație, fără să înțeleagă principiul, riscurile sau modalitatea de transfer către un alt sistem.
Formarea structurată contribuie la:
• organizarea cunoașterii deja existente;
• clarificarea conceptelor;
• dezvoltarea autonomiei;
• consolidarea comportamentelor de securitate;
• exersarea rezolvării problemelor;
• transferul competenței în contexte diferite;
• utilizarea responsabilă a informațiilor și datelor.
Adultul nu vine la curs fără experiență. El vine cu un ansamblu de cunoștințe, practici și automatisme care trebuie recunoscute, organizate și extinse.
De aceea, formarea este eficientă atunci când este relevantă, practică, accesibilă și adaptată nivelului inițial.
Rolul colaborării dintre generații
În organizațiile în care lucrează persoane cu istorii profesionale și tehnologice diferite, colaborarea intergenerațională poate deveni o resursă importantă de dezvoltare.
Un coleg poate cunoaște foarte bine aplicația. Altul poate cunoaște excepțiile procesului. Unul poate explica funcțiile tehnice, iar celălalt poate explica efectele asupra clientului, stocului sau activității echipei.
Nicio generație nu deține singură toate competențele necesare transformării digitale.
Colaborarea devine eficientă atunci când ajutorul nu presupune preluarea permanentă a sarcinii. Formula „dă-mi mie, că fac mai repede” rezolvă problema imediată, dar menține dependența. Sprijinul real înseamnă explicație, practică, feedback și posibilitatea persoanei de a executa singură.
Prin învățare în perechi, micro-sesiuni, rotația sarcinilor și documentarea procedurilor, cunoașterea poate deveni o resursă a întregii echipe, nu proprietatea unei singure persoane.
Legătura cu proiectul DigiCOMP
Proiectul DigiCOMP susține dezvoltarea competențelor digitale ale adulților într-un cadru structurat, aplicat și corelat cu realitatea locurilor de muncă.
Prin evaluare inițială și formare, participanții pot identifica:
• ce competențe dețin deja;
• în ce domenii au nevoie de dezvoltare;
• ce nivel de autonomie au;
• ce riscuri trebuie să învețe să gestioneze;
• cum pot transfera competențele în activitatea profesională.
Obiectivul nu este transformarea participanților în specialiști IT, ci dezvoltarea capacității lor de a utiliza tehnologia în mod sigur, eficient și responsabil.
DE REȚINUT
Digitalizarea nu este exclusiv responsabilitatea departamentului IT și nici o schimbare care poate fi realizată doar prin achiziția de tehnologie.
Ea presupune:
• competențe;
• învățare;
• adaptarea procedurilor;
• colaborare;
• responsabilitate;
• acces real la formare.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE
Atunci când în organizația dumneavoastră este introdus un instrument digital nou, este analizată doar funcționarea tehnică a acestuia sau și capacitatea oamenilor de a-l utiliza, înțelege și integra în activitatea curentă?
IDEEA CENTRALĂ
Digitalizarea reușește atunci când tehnologia este însoțită de competență, învățare, colaborare și înțelegerea procesului profesional. O aplicație poate fi instalată într-o zi, dar capacitatea oamenilor de a o utiliza responsabil se construiește prin formare și practică.
Acest material face parte din campania TSPO „DE LA ANALOG LA DIGITAL – Patru generații în era transformării digitale”,realizată în cadrul proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri
de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat dinFondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027.
Descoperă resursele campaniei în Centrul de Resurse DigiCOMP și află cum poți participa la activitățile de dezvoltare a competențelor digitale.
Pentru informații
suplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre
calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.