Seria „Șansa pe care ți-o dai” · Campania „Munca în era digitală”
În firmele mici, formarea rareori vine de la sine. Dreptul este însă
același, iar inițiativa poate fi a ta
Simona lucrează ca ospătăriță într-un restaurant cu nouă
angajați. De câteva luni, comenzile vin pe tabletă, iar plățile se fac și prin
aplicație. Ar vrea să participe la programul gratuit de competențe digitale
despre care a citit, dar nu spune nimic. Se gândește că patronul n-o poate
lipsi din tură, că o să pară că vrea să plece și că, oricum, „la firmele mici
nu se face așa ceva”.
Mihai, patronul, nu știe că Simona ar fi interesată. Nu are departament de resurse umane și nici timp să caute programe de formare. Dacă Simona ar fi întrebat, poate ar fi găsit împreună o soluție.
Bariera: „la firmele mici nu se face așa ceva”
Discuția nu are loc. Nu pentru că cineva ar fi spus „nu”, ci pentru că nimeni nu a întrebat. Bariera are două părți, care se întăresc reciproc. Prima ține de firmă: în multe firme mici formarea nu apare de la sine, pentru că nu există nici plan, nici persoană care să se ocupe de ea. A doua ține de angajat: convins că oricum nu se poate, nu întreabă. Poate tăcerea vine de mai demult, de la primul loc de muncă unde i s-a spus că „aici nu se discută”.
Perspectiva echității
În firmele mari, formarea este de multe ori organizată:
există un plan anual, un departament de resurse umane, programe comune pentru
toți angajații. În firmele mici, situația arată de obicei altfel, iar asta nu
ține de rea-voință.
• În Europa, diferența dintre firmele mari și cele mici în privința formării
continue a angajaților este, în medie, de aproape 40 de puncte procentuale
(OCDE).
• În România, potrivit anchetei Eurostat privind formarea profesională
continuă în întreprinderi, în 2020 doar 17,5% dintre firmele cu cel puțin zece
angajați au oferit formare personalului, cea mai mică pondere din Uniunea
Europeană, unde media a fost de 67,4%. Ancheta nu include microîntreprinderile,
unde situația este, probabil, și mai dificilă.
• Motivul cel mai des invocat nu este costul. Potrivit Institutului Național
de Statistică, 84,7% dintre firmele care nu au organizat formare au răspuns că
angajații au deja competențele necesare, iar 76,9% au spus că preferă să
angajeze oameni deja calificați.
OCDE a analizat barierele firmelor mici din Europa și a
identificat câteva constante: costuri directe și indirecte mai mari pe angajat,
informații puține despre oferta de formare, dificultatea de a-și identifica
singure nevoile de competențe și teama că angajatul instruit va pleca. Pentru o
firmă cu cinci sau zece oameni, o zi în care un angajat lipsește din tură este
o problemă reală.
Așa, doi angajați cu același post și același drept, unul
într-o rețea mare și celălalt într-un restaurant de familie, au șanse foarte
diferite de a fi formați doar pentru că lucrează în firme de mărimi diferite.
Din perspectiva echității, concluzia este clară: pentru angajatele și angajații din firmele mici, care nu au un departament de resurse umane și nu sunt trimiși la cursuri, un anunț despre formare nu este suficient. Ei au nevoie, în plus, de informații despre drepturile lor și despre cum pot deschide discuția cu angajatorul, ca mărimea firmei să nu le anuleze șansa. Această resursă le aduce aceste informații.
Convingerea care te limitează: „Patronul n-o să accepte”
„Patronul n-o să mă poată lipsi din tură.” „O să creadă
că vreau să plec.” „La firmele mici nu se face așa ceva.” Simona a răspuns în
locul patronului, înainte să-l întrebe. Este un mecanism des întâlnit: ca să
evităm un refuz, ni-l dăm singuri.
Ce se
întâmplă dacă rămâi cu această convingere
Formarea nu are loc, iar motivul pare a fi firma mică. Patronul nu află că ai fi interesată, tu rămâi cu ideea că „nu se poate”, iar data viitoare nici nu mai citești anunțul. Doi oameni care ar fi putut găsi împreună o soluție nu ajung să vorbească.
Cum
pui la îndoială această convingere
Separi ce știi de ce presupui. Știi că ai nevoie de formare și că există programe gratuite pentru angajați. Presupui că patronul va spune „nu” sau că se va supăra. Presupunerea se verifică într-un singur fel: întrebi. Nu ca pe o cerere de favoare, ci ca pe o propunere: „Am găsit un program gratuit de competențe digitale. Cred că m-ar ajuta cu comenzile pe tabletă. Putem vedea cum s-ar potrivi cu turele?”
Cum elimini bariera: ce înseamnă legea pentru o firmă mică
Dreptul la formare nu depinde de mărimea firmei. Ce
prevede Codul muncii despre formare, articol cu articol, găsești în articolele Dreptul
tău la formare: ce prevede Codul muncii și cum îl folosești și Formarea
și contractul tău de muncă: 12 întrebări frecvente, publicate în septembrie
în Centrul de Resurse DigiCOMP. Aici ne uităm doar la ce înseamnă aceste
prevederi atunci când lucrezi într-o firmă cu câțiva angajați.
Câteva precizări sunt importante pentru o discuție
corectă într-o firmă mică.
• Obligația de formare periodică se aplică și firmelor mici, nu doar celor mari. Diferă doar ritmul: o dată la 3 ani, în loc de o dată
la 2 ani.
• Planul anual de formare este obligatoriu doar pentru firmele cu peste 20 de
salariați. O firmă de 8 angajați nu are obligația unui
plan, dar are obligația din art. 194.
• Inițiativa poate fi a ta. Legea nu prevede că doar
angajatorul decide când se discută despre formare.
• Angajatorul nu este obligat să aprobe o anumită formare propusă de salariat. Este obligat să răspundă.
• Codul muncii nu prevede o amendă pentru neîndeplinirea obligației de formare. Tocmai de aceea, în practică, formarea se obține cel mai des prin dialog, nu prin presiune.
De ce dialogul funcționează mai bine decât presiunea
Ar fi ușor să tratăm subiectul ca pe o confruntare:
angajatul are un drept, angajatorul are o obligație. În realitate, într-o firmă
mică, relația de lucru este strânsă, iar o discuție tensionată poate costa mai
mult decât câștigă.
Formarea poate fi prezentată, corect, ca un câștig comun.
Studii europene realizate pe date de firmă arată că pregătirea angajaților este
asociată cu o productivitate mai mare. Concret, într-un magazin sau într-un
restaurant, competențele digitale ale echipei pot însemna:
• mai puține erori la casă, la stocuri sau la
comenzi;
• colegi care se pot înlocui unii pe alții când cineva
lipsește, fără ca o singură persoană să fie „cea care știe sistemul”;
• adaptare mai rapidă atunci când firma introduce
o aplicație nouă, un terminal nou sau o platformă de livrare;
• o imagine mai bună în fața clienților,
care se așteaptă la plăți rapide și informații corecte.
Când îi spui angajatorului de ce ți-ar fi utilă formarea în postul tău, nu ceri un favor. Propui o soluție la o problemă pe care, probabil, o vede și el.
Ce face o formare compatibilă cu o firmă mică
Bariera de timp este reală, iar o propunere bună ține
cont de ea. OCDE și Cedefop recomandă, pentru angajații firmelor mici, câteva
caracteristici care fac formarea mai ușor de urmat: costuri reduse sau zero
pentru firmă, module scurte, componente online, program flexibil, sprijin
administrativ și grupuri formate din angajați ai mai multor firme. Codul muncii
recunoaște explicit, printre formele de formare, cursurile organizate de
furnizori de formare din afara firmei.
Înainte de discuție, merită să afli aceste detalii despre programul care te interesează, ca să poți răspunde la întrebarea „cum ne descurcăm cu tura?”.
Dacă lucrezi într-o firmă mare
Într-o firmă cu departament de resurse umane și cu un
plan anual de formare, situația este diferită. Există adesea programe comune,
dar ele nu ajung întotdeauna la toate posturile. Uneori, formarea digitală
merge la birou, la gestiune sau la conducere, iar personalul din prima linie
(casieri, vânzători, ospătari, ajutori de bucătar) este lăsat pe dinafară, deși
folosește zilnic aceleași sisteme.
În acest caz, ai dreptul să fii informat despre planul de
formare al firmei. Poți întreba dacă postul tău este inclus și poți propune ca
evaluarea competențelor digitale să cuprindă întreaga echipă, nu doar o parte a
ei.
Trei lucruri de pregătit înainte de discuție
• Un exemplu din munca ta. Nu „aș vrea un curs de
calculator”, ci „când se blochează tableta de comenzi, aștept de fiecare dată
colega de la tura de seară; aș vrea să mă descurc singur”. Un exemplu concret
arată că cererea ține de post, nu de un interes personal fără legătură cu munca.
• Răspunsul la întrebarea despre timp.
Află dinainte cât durează formarea, dacă are componente online sau program
flexibil și cum s-ar putea organiza tura. Angajatorul va întreba aproape sigur
acest lucru.
• Ce câștigă echipa. Gândește-te cum te-ar ajuta
formarea să-i sprijini și pe colegi: să preiei o sarcină când cineva lipsește,
să explici unui coleg nou cum funcționează sistemul.
Dacă discuția nu se încheie cu un „da” pe loc, nu este un eșec. Angajatorul poate avea nevoie de timp să se gândească sau să afle mai multe. Poți reveni, iar pentru o formare cu scoatere din activitate poți face și o cerere scrisă, la care angajatorul răspunde în 15 zile. Iar dacă formarea nu se poate organiza prin firmă, te poți înscrie și din proprie inițiativă într-un program gratuit pentru angajați. În acest caz, participi într-o grupă alături de angajați de la alți angajatori.
Tratament egal sau șansă egală
Tratament egal înseamnă că dreptul la formare este
același pentru toți salariații, indiferent dacă lucrează într-o rețea cu o mie
de angajați sau într-un restaurant cu nouă. Șansă egală înseamnă că și
angajatul din firma mică știe că are acest drept, știe cum să deschidă discuția
și găsește o formare compatibilă cu programul firmei, fără să aștepte să fie
trimis.
Într-o firmă mare, informația vine adesea de la departamentul de resurse umane. Într-o firmă mică, ea trebuie să ajungă până la tine pe altă cale. Odată ajunsă, diferența dintre cele două situații se micșorează.
Primul pas
Pregătește un exemplu concret din munca ta, în care ți-ar
fi prins bine să știi mai mult, și alege un moment liniștit pentru o discuție
scurtă cu angajatorul. Începe cu o propoziție simplă: „Am aflat de un program
gratuit de competențe digitale și m-ar ajuta la [exemplul tău]. Putem vedea cum
s-ar putea organiza?”
ÎNTR-O FIRMĂ MICĂ, FORMAREA RAREORI VINE DE LA SINE, DAR DREPTUL ESTE ACELAȘI PENTRU TOȚI SALARIAȚII. ȘANSA DEVINE EGALĂ ATUNCI CÂND ȘI ANGAJATUL DIN FIRMA MICĂ ȘTIE CĂ INIȚIATIVA POATE FI A LUI.
CITEȘTE ȘI
Ce prevede legea despre formare, articol cu articol, afli din Dreptul tău la formare: ce prevede Codul muncii și cum îl folosești și din Formarea și contractul tău de muncă: 12 întrebări frecvente, ambele publicate în septembrie în Centrul de Resurse DigiCOMP. Dacă ezitarea ta este mai degrabă „nu sunt eu omul potrivit”, citește Ce șansă îți dai? Cum renunțăm la formare înainte să încercăm, din septembrie, și Egalitatea de șanse începe și cu șansa pe care ți-o dai: vârsta, genul și același drept la actualizare, din octombrie.
Legătura cu proiectul DigiCOMP
Proiectul DigiCOMP oferă gratuit evaluarea competențelor
digitale și programe de formare pentru angajații din comerț și alimentație
publică. Echipa proiectului poate oferi angajatorului informații despre
organizarea participării și despre programul de formare, astfel încât discuția
să pornească de la o propunere concretă.
Acest material face parte din seria TSPO „Șansa pe care
ți-o dai”, realizată în cadrul campaniei „Munca în era digitală” a proiectului DigiCOMP
– Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod
SMIS 336814, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Educație și Ocupare
2021–2027.
Dacă ești angajat într-o întreprindere care desfășoară
activități din clasele CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 – Restaurante
și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul sau punct de lucru în
regiunea Sud-Vest Oltenia, iar domiciliul sau reședința ta se află în regiunea
Sud-Vest Oltenia, solicită informații despre înscrierea în proiectul DigiCOMP.
Prin participarea la proiect poți beneficia de evaluarea
competențelor digitale, identificarea nevoilor de dezvoltare și activități de
formare corelate cu activitatea ta profesională.
Ești angajator sau reprezinți o întreprindere din CAEN 47
sau CAEN 56, cu sediul sau punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia? Înscrie-ți angajații în DigiCOMP, pentru toți angajații, indiferent de
post, vârstă sau nivelul de pornire.
Pentru informații privind condițiile de
participare și înscriere: digicomp.adds@gmail.com · formular de înscriere: https://shorturl.at/nY618
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP!
Surse
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, art. 17,
39, 192–199.
Eurostat (2022). Statistics on continuing vocational
training in enterprises (CVTS 2020). Statistics Explained.
Institutul Național de Statistică (2022). Formarea
profesională continuă în întreprinderi în anul 2020. Comunicat de presă nr. 233
din 16.09.2022.
Cedefop (2023). Data insight 8: How many workers in small
firms participate in CVT courses?
OECD (2021). Incentives for SMEs to Invest in Skills:
Lessons from European Good Practices. Paris: OECD Publishing.
Dearden, L., Reed, H., Van Reenen, J. (2006). The impact
of training on productivity and wages: Evidence from British panel data. Oxford
Bulletin of Economics and Statistics, 68(4), 397–421.
Konings, J., Vanormelingen, S. (2015). The impact of
training on productivity and wages: Firm-level evidence. Review of Economics
and Statistics, 97(2), 485–497.
OECD. Adult learning – Employer-provided training.
Succesul se construiește prin parteneriate. Vino alături de noi și descoperă cum participarea la proiectul DigiCOMP poate contribui real la dezvoltarea ta profesională și cum provocările digitale deschid noi oportunități.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.
