Seria „Șansa pe care ți-o dai” · Campania „Munca în era digitală”
Dacă vezi mai greu, auzi mai greu, citești mai încet, lucrezi în ture sau
te emoționezi în fața unui ecran, evaluarea se poate adapta. Trebuie doar să
știi că poți cere
Ești programat la evaluarea competențelor digitale. Știi că literele mici de pe ecran îți obosesc ochii. Sau că ai nevoie de mai mult timp ca să citești o întrebare. Sau că vii direct din tura de noapte. Nu spui nimic. Te gândești că „așa e pentru toată lumea” și că o cerere ar părea un moft sau, mai rău, o recunoaștere că nu te descurci.
Bariera: crezi că a cere o adaptare înseamnă a cere un favor
Evaluarea are aceleași etape pentru toți. Dar condițiile în care o parcurgi nu sunt aceleași pentru toți: unii văd bine ecranul, alții nu; unii citesc repede, alții au nevoie de mai mult timp; unii vin odihniți, alții după opt ore de tură. Bariera nu este evaluarea, ci tăcerea: cine nu cere adaptarea de care are nevoie intră în evaluare cu un dezavantaj care nu are nicio legătură cu competențele lui digitale.
Perspectiva echității
Nevoia de adaptare este mult mai răspândită decât credem.
Potrivit Eurostat, în 2022, mai mult de o persoană din trei (37%) de peste 16
ani din Uniunea Europeană a declarat dificultăți moderate sau severe în cel
puțin o activitate de bază, cele mai frecvente fiind vederea, mersul și memoria
sau concentrarea. Nu toate aceste persoane au un certificat de handicap și nu
toate se gândesc la ele însele ca la persoane care „au nevoie de ceva”.
Pentru persoanele cu dizabilități, decalajul este și mai
mare. În România, diferența dintre rata de ocupare a persoanelor cu
dizabilități și rata generală de ocupare este de aproape 45 de puncte
procentuale, cea mai mare din Uniunea Europeană. Organizațiile europene ale
persoanelor cu dizabilități arată că una dintre cauze este accesul limitat la
competențe digitale și la adaptările care le-ar permite să folosească
tehnologia la muncă.
Iar programul de lucru adaugă o inechitate pe care o vede
oricine din comerț și alimentație publică: cine lucrează în ture de noapte, în
weekend sau cu normă parțială are mai greu acces la o evaluare programată la o
oră „obișnuită”.
Așa, două persoane cu aceleași competențe digitale pot
avea rezultate diferite doar pentru că una a citit întrebările pe un ecran
potrivit, odihnită, în ritmul ei, iar cealaltă nu.
Din perspectiva echității, concluzia este clară: pentru persoanele cu dificultăți de vedere, de auz, de citire sau de concentrare, pentru persoanele cu dizabilități și pentru cele care lucrează în ture, o programare la evaluare nu este suficientă. Ele au nevoie, în plus, să știe ce adaptări pot cere și că a le cere este un drept, nu un favor, ca o condiție care nu ține de competențe să nu le anuleze șansa. Acest ghid le oferă această informație.
Convingerea care te limitează: „Dacă cer o adaptare, o să pară că nu mă
descurc”
Nu doar condițiile evaluării pot fi inechitabile. Uneori, bariera o ridicăm chiar noi, cu convingeri pe care nu le verificăm: „Așa e pentru toată lumea, nu fac eu excepție.” „Dacă cer, o să pară că nu mă descurc.” „Nu am un certificat, deci nu am dreptul să cer.”
Ce se
întâmplă dacă rămâi cu această convingere
Intri în evaluare cu un dezavantaj care nu are legătură cu competențele tale digitale: citești cu greu textul de pe ecran, te grăbești, obosești. Rezultatul arată mai puțin decât știi, iar planul de formare pornește de la o imagine incompletă. Și, pentru că n-ai spus nimic, pare că rezultatul te descrie corect.
Cum
pui la îndoială această convingere
Tratezi fiecare convingere ca pe o presupunere, nu ca pe
un fapt, și o compari cu ce știi acum despre evaluare:
• „Așa e pentru toată lumea.” Condițiile nu sunt aceleași
pentru toți: unul vine odihnit, altul după tura de noapte; unul vede bine
ecranul, altul nu. A cere aceeași linie de pornire nu înseamnă a cere o
excepție.
• „O să pară că nu mă descurc.” O adaptare nu spune
nimic despre competențele tale digitale. Dimpotrivă, le permite să se vadă.
• „Nu am un certificat.” Pentru adaptările simple,
cum ar fi textul mai mare, o pauză sau o altă oră, nu este nevoie de explicații
medicale. Este nevoie doar să spui ce te ajută.
Pui în locul convingerii vechi o propoziție realistă: „Am nevoie de … ca să arăt ce știu.” Este propoziția pe care o spui când ești programat.
Cum elimini bariera: afli ce poți cere
Adaptările nu schimbă ce se evaluează. Schimbă doar condițiile, ca evaluarea să măsoare competențele tale digitale, nu dificultatea de a vedea ecranul sau oboseala de după tură. De aceea, ele nu îți dau un avantaj față de ceilalți. Îți dau aceeași linie de pornire.
Pasul 1. Ce adaptări există
Mai jos sunt tipuri de adaptări care se pot cere, de
obicei, la o evaluare a competențelor digitale. Echipa care organizează
evaluarea analizează fiecare cerere și îți spune ce se poate asigura.
• Pentru vedere: text mai mare pe ecran, contrast mai
bun, un ecran mai mare, citirea întrebărilor cu voce tare.
• Pentru auz: instrucțiuni scrise, nu doar spuse; un
loc mai liniștit; vorbire mai rară și clară.
• Pentru citire și înțelegere: mai mult timp, explicarea
întrebărilor în alte cuvinte, pauze între etape.
• Pentru concentrare și emoții: un loc mai liniștit,
pauze, posibilitatea de a reveni la o întrebare.
• Pentru mobilitate și folosirea echipamentului:
acces fără trepte, un loc potrivit, ajutor la pornirea și folosirea
echipamentului, mouse sau tastatură adaptate, dacă există.
• Pentru program: o oră a evaluării compatibilă cu turele tale, mai ales dacă lucrezi noaptea, în weekend sau cu normă parțială.
Pasul 2. Ce spune legea
Accesibilitatea nu este o politețe, ci un principiu cu
bază legală.
• Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap prevede, printre drepturile persoanelor cu handicap, educația și
formarea profesională, precum și adaptarea locului de muncă. Legea definește
adaptarea rezonabilă la locul de muncă drept totalitatea modificărilor făcute
de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu
handicap.
• Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 interzice orice deosebire, excludere sau
restricție nejustificată pe criterii precum dizabilitatea, vârsta sau sexul,
inclusiv în accesul la formare.
• Codul muncii (art. 5) obligă angajatorul să asigure tratament egal tuturor
salariaților.
Pentru evaluarea din proiect, asta înseamnă un lucru simplu: ai dreptul să spui de ce ai nevoie, iar cererea ta trebuie tratată cu seriozitate, nu ca un capriciu.
Pasul 3. Cum ceri o adaptare
Cel mai bine este să spui de ce ai nevoie înainte de
evaluare, la informare sau când ești programat. Pentru o adaptare simplă, cum
ar fi textul mai mare sau o pauză, nu este nevoie de explicații medicale. Spune
doar ce te ajută:
• „Văd greu literele mici. Se poate mări textul pe ecran?”
• „Am nevoie de mai mult timp ca să citesc întrebările. Se poate?”
• „Lucrez în tura de noapte. Pot fi programat după-amiaza?”
• „Mă emoționez în fața calculatorului. Pot face o pauză dacă am nevoie?”
Dacă ai uitat să spui înainte, poți spune și în timpul evaluării. Nu e prea târziu.
Pasul 4. Ce faci dacă nu știi exact de ce ai nevoie
Nu trebuie să ai un răspuns perfect. Gândește-te la situațiile de la muncă sau de acasă în care te descurci mai greu: când citești ceva pe telefon, când urmărești instrucțiuni spuse repede, când stai mult în fața unui ecran. Spune-le pe acestea. Persoanele care organizează evaluarea te pot ajuta să găsești adaptarea potrivită.
Pasul 5. Ce rămâne confidențial
Informațiile pe care le spui despre sănătatea ta sau despre o dizabilitate sunt date personale protejate potrivit Regulamentului general privind protecția datelor. Ele se folosesc doar pentru organizarea adaptării. Ai dreptul să întrebi cine le vede și în ce scop.
Tratament egal sau șansă egală
Tratament egal înseamnă că toți participanții trec prin
aceeași evaluare, cu aceleași sarcini și aceleași criterii. Șansă egală
înseamnă că fiecare o parcurge în condiții care îi permit să arate ce știe: cu
textul pe care îl poate citi, în ritmul de care are nevoie, la o oră
compatibilă cu tura lui.
O adaptare nu schimbă măsura. Schimbă doar lentila prin care se măsoară, ca rezultatul să vorbească despre competențele tale digitale, nu despre ochii, urechile sau programul tău.
Primul pas
Gândește-te la o singură situație în care te descurci mai
greu cu un ecran sau cu un text și scrie, într-o propoziție, ce te-ar ajuta.
Spune propoziția aceasta când ești programat la evaluare.
O ADAPTARE NU ESTE UN FAVOR ȘI NICI UN AVANTAJ. ESTE CONDIȚIA PRIN CARE EVALUAREA MĂSOARĂ COMPETENȚELE TALE, NU DIFICULTĂȚILE CARE N-AU LEGĂTURĂ CU ELE. ȘANSA ESTE EGALĂ ATUNCI CÂND FIECARE ȘTIE CĂ POATE CERE CE ÎI TREBUIE.
CITEȘTE ȘI
Ce este, de fapt, o evaluare a competențelor afli din articolul De ce ne temem să fim evaluați și ce este, de fapt, o evaluare a competențelor, iar cum îți recunoști competențele, din Am telefon, deci mă descurc? Ce înseamnă, de fapt, „știu” și „nu știu” digital, ambele publicate în septembrie în Centrul de Resurse DigiCOMP. După evaluare, ghidul După evaluare: cum îți citești rezultatul și ce faci cu el, din octombrie, te ajută să înțelegi ce urmează.
Legătura cu proiectul DigiCOMP
Evaluarea inițială a competențelor digitale din proiectul
DigiCOMP este organizată pentru toți angajații eligibili din comerțul cu
amănuntul și din alimentația publică, indiferent de vârstă, gen, studii,
program de lucru sau nevoi de accesibilitate. Nevoile de adaptare se comunică
echipei proiectului, care analizează ce se poate asigura pentru fiecare
participant.
Acest material face parte din seria TSPO „Șansa pe care
ți-o dai”, realizată în cadrul campaniei „Munca în era digitală” a proiectului DigiCOMP
– Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod
SMIS 336814, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Educație și Ocupare
2021–2027.
Dacă ești angajat într-o întreprindere care desfășoară
activități din clasele CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 – Restaurante
și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul sau punct de lucru în
regiunea Sud-Vest Oltenia, iar domiciliul sau reședința ta se află în regiunea
Sud-Vest Oltenia, solicită informații despre înscrierea în proiectul DigiCOMP.
Prin participarea la proiect poți beneficia de evaluarea
competențelor digitale, identificarea nevoilor de dezvoltare și activități de
formare corelate cu activitatea ta profesională.
Ești angajator sau reprezinți o întreprindere din CAEN 47
sau CAEN 56, cu sediul sau punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia? Înscrie-ți angajații în DigiCOMP, pentru toți angajații, indiferent de
post, vârstă sau nivelul de pornire.
Pentru informații privind condițiile de
participare și înscriere: digicomp.adds@gmail.com · formular de înscriere: https://shorturl.at/nY618
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP!
Surse
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și
completările ulterioare (inclusiv Legea nr. 145/2020).
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și
sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată: art. 5.
Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR).
Eurostat (2025). Disability statistics – population with
difficulties in basic activities. Statistics Explained.
data.europa.eu (2025). Living with a disability in
Europe: what open data shows (date Eurostat privind decalajul de ocupare).
European Disability Forum (2024). Digital Skills,
Accommodation and Technological Assistance for Employment.
Succesul se construiește prin parteneriate. Vino alături de noi și descoperă cum participarea la proiectul DigiCOMP poate contribui real la dezvoltarea ta profesională și cum provocările digitale deschid noi oportunități.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.
