De ce vârsta, viteza și familiaritatea cu tehnologia nu sunt suficiente pentru evaluarea competenței profesionale
Transformarea digitală a locurilor de muncă a adus în prim-plan o serie de presupuneri despre cine este competent digital și cine întâmpină dificultăți în utilizarea tehnologiei. În multe organizații, aceste presupuneri sunt formulate rapid și sunt asociate cu vârsta, generația, rapiditatea utilizării unui dispozitiv sau frecvența folosirii aplicațiilor în viața personală.
Astfel apar afirmații aparent simple: persoanele tinere „știu deja digital”, angajații mai în vârstă „se adaptează greu”, persoana care lucrează repede este mai competentă, iar cea care solicită ajutor nu este suficient de pregătită.
Aceste afirmații nu descriu corect competența digitală. Ele transformă observații parțiale în concluzii generale și pot produce erori de evaluare, distribuirea inechitabilă a sarcinilor, marginalizare profesională și chiar auto-excludere de la oportunitățile de formare.
Competența digitală trebuie analizată prin ceea ce o persoană poate realiza în mod efectiv, autonom, sigur, critic și responsabil. Vârsta, încrederea afișată sau viteza de navigare nu pot înlocui o evaluare reală.
De ce apar miturile digitale?
Miturile se dezvoltă atunci când o realitate complexă este redusă la o explicație ușor de memorat.
În cazul competențelor digitale, oamenii observă comportamente vizibile: cine deschide mai repede o aplicație, cine găsește imediat o funcție, cine solicită sprijin sau cine evită să utilizeze un anumit sistem. Pe baza acestor comportamente sunt formulate concluzii despre capacitatea generală a persoanei.
Totuși, ceea ce este vizibil reprezintă numai o parte a competenței.
O persoană poate naviga rapid, dar poate introduce date fără verificare. Poate utiliza frecvent rețele sociale, dar poate avea dificultăți în evaluarea credibilității unei informații. Poate trimite documente fără probleme, dar poate să nu recunoască riscurile legate de protecția datelor. Poate executa o procedură memorată, dar să nu poată rezolva situația atunci când interfața se modifică.
În mod similar, o persoană care lucrează mai lent poate verifica atent informațiile, poate identifica neconcordanțe și poate înțelege foarte bine efectele unei operațiuni asupra clientului, colegilor, stocului sau activității financiare.
Din acest motiv, impresia de competență și competența efectivă nu sunt întotdeauna identice.
Mitul 1: „Tinerii sunt automat competenți digital”
Persoanele tinere au fost expuse, în general, mai devreme și mai frecvent la dispozitive digitale. Această expunere poate genera familiaritate cu interfețele, rapiditate în explorarea aplicațiilor și disponibilitate pentru experimentare.
Familiaritatea este o resursă importantă, dar nu reprezintă întreaga competență digitală.
Utilizarea telefonului, a rețelelor sociale, a platformelor video sau a aplicațiilor de mesagerie nu garantează automat capacitatea de a:
• evalua credibilitatea unei surse;
• proteja date cu caracter personal;
• administra documente profesionale;
• utiliza parole sigure;
• recunoaște tentativele de fraudă;
• respecta proceduri și niveluri de acces;
• înțelege consecințele unei operațiuni;
• comunica adecvat într-un context profesional;
• rezolva probleme într-un sistem organizațional.
Un angajat tânăr poate înțelege rapid cum se utilizează o aplicație de gestiune, dar poate avea nevoie de formare pentru a înțelege de ce o informație introdusă incorect afectează stocul, aprovizionarea, raportarea și relația cu clientul.
Prin urmare, tinerețea poate fi asociată cu o anumită familiaritate tehnologică, dar nu poate fi utilizată ca dovadă a unei competențe profesionale complete.
Mitul 2: „Persoanele mai în vârstă nu se pot adapta”
Acest mit confundă ritmul de învățare cu incapacitatea de a învăța.
O persoană care solicită explicații suplimentare sau dorește să repete o procedură nu este incapabilă. Ea poate avea nevoie să conecteze noua operațiune cu experiența profesională acumulată și cu logica procesului pe care îl cunoaște deja.
Angajații cu experiență profesională îndelungată pot aduce în procesul de digitalizare resurse esențiale:
• cunoașterea procedurilor;
• capacitatea de anticipare a excepțiilor;
• atenție la consecințe;
• verificarea rezultatelor;
• înțelegerea relației cu clientul;
• identificarea neconcordanțelor;
• gestionarea situațiilor neprevăzute.
Dificultatea inițială în utilizarea unei interfețe nu anulează aceste competențe.
În multe situații, problema nu este lipsa capacității de învățare, ci lipsa unui cadru adecvat: instruire prea rapidă, absența exercițiilor practice, teama de ridiculizare, schimbări succesive neexplicate sau sprijin oferit prin preluarea sarcinii, nu prin dezvoltarea autonomiei.
Atunci când formarea este relevantă, aplicată și adaptată nivelului inițial, adulții pot dezvolta competențe digitale pe tot parcursul vieții profesionale.
Mitul 3: „Cine lucrează repede este mai competent”
Viteza poate reprezenta un avantaj operațional, dar nu este un indicator suficient al calității.
În activitatea profesională, o operațiune rapidă, dar incorectă, poate produce mai multe consecințe decât o operațiune executată mai lent și verificată corespunzător.
În comerț, introducerea rapidă a unui cod greșit poate afecta prețul, stocul și documentele de vânzare. Într-un restaurant, transmiterea rapidă, dar incompletă, a unei comenzi poate genera întârzieri, risipă și nemulțumirea clientului. În serviciile de amanet, introducerea necorespunzătoare a datelor poate afecta documentele, trasabilitatea și confidențialitatea informațiilor.
Competența digitală include viteza numai în măsura în care aceasta este asociată cu:
• exactitate;
• verificare;
• securitate;
• respectarea procedurii;
• înțelegerea efectelor;
• capacitatea de corectare a erorilor.
Performanța profesională nu trebuie confundată cu rapiditatea vizibilă a navigării.
Mitul 4: „Cine cere ajutor este incompetent”
Solicitarea sprijinului poate fi interpretată greșit ca semn de slăbiciune profesională. În realitate, capacitatea de a identifica o limită și de a cere ajutor la momentul potrivit poate reprezenta un comportament responsabil.
Riscul apare atunci când persoana evită întrebarea de teamă că va fi judecată și execută o operațiune fără a înțelege consecințele.
Un mediu profesional sigur trebuie să permită:
• formularea întrebărilor;
• recunoașterea unei dificultăți;
• explicarea erorii;
• solicitarea unei demonstrații;
• repetarea unei proceduri;
• verificarea rezultatului.
Ajutorul eficient nu înseamnă preluarea permanentă a sarcinii de către colegul mai experimentat. Formula „dă-mi mie, că fac mai repede” rezolvă problema imediată, dar menține dependența și concentrează competența într-un număr redus de persoane.
Sprijinul real presupune explicație, demonstrație, exercițiu și feedback, astfel încât persoana să poată executa ulterior sarcina în mod autonom.
Mitul 5: „Cursurile digitale sunt doar pentru începători”
Competența digitală este dinamică. Instrumentele, riscurile, platformele și cerințele profesionale se schimbă continuu.
O persoană care utilizează bine un anumit program poate avea nevoie de dezvoltare în alte domenii, precum:
• securitatea cibernetică;
• evaluarea critică a informațiilor;
• protecția identității digitale;
• organizarea fișierelor;
• comunicarea profesională;
• crearea de conținut;
• utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale;
• rezolvarea problemelor;
• adaptarea la o nouă platformă.
Cursul nu este un semn al lipsei de competență. Este un mecanism de actualizare, structurare și extindere a competențelor existente.
Chiar și persoanele cu un nivel bun de familiaritate pot descoperi lacune în siguranță, verificarea informației sau înțelegerea proceselor digitale.
Mitul 6: „Multitaskingul digital crește întotdeauna performanța”
Utilizarea simultană a mai multor aplicații, conversații și surse de informație este adesea percepută drept semn de eficiență. În realitate, comutarea frecventă între sarcini poate reduce atenția, crește numărul de erori și îngreuna verificarea informațiilor.
Într-un mediu profesional, performanța digitală nu înseamnă menținerea permanentă a unui număr mare de ferestre și notificări active.
Înseamnă selectarea instrumentului potrivit, prioritizarea sarcinilor, protejarea atenției și finalizarea corectă a operațiunilor.
În comerț și HoReCa, unde activitatea este adesea desfășurată sub presiunea timpului, această diferență este importantă. Viteza aparentă poate ascunde erori de comandă, omisiuni, date incomplete sau comunicări transmise către persoana greșită.
Cum se evaluează corect competența digitală?
Competența digitală trebuie evaluată prin sarcini și comportamente observabile.
Întrebarea corectă nu este: „Cât de repede folosește această persoană telefonul?”, ci:
• poate identifica informația necesară?
• poate verifica dacă sursa este credibilă?
• poate utiliza aplicația fără sprijin permanent?
• poate proteja datele?
• poate descrie clar o eroare?
• poate identifica o soluție?
• poate adapta procedura când contextul se schimbă?
• înțelege consecințele operațiunii realizate?
• poate sprijini clientul fără a-l exclude?
Cadrul DigComp 2.2 și cadrul național DigCompRO tratează competența digitală ca pe un ansamblu multidimensional de cunoștințe, abilități și atitudini. Această abordare exclude evaluarea bazată pe impresii sau pe apartenența generațională.
Consecințele miturilor în organizații
Miturile digitale nu sunt simple opinii. Ele pot influența decizii concrete.
Dacă tinerii sunt considerați automat competenți, li se pot atribui sarcini fără instruire și fără verificarea nivelului real. Dacă angajații mai în vârstă sunt considerați incapabili să învețe, pot fi excluși din proiecte, formare sau responsabilități relevante.
Aceste practici pot produce:
• distribuirea inechitabilă a sarcinilor;
• supraîncărcarea unor angajați;
• dependența de „persoana care se pricepe”;
• menținerea lacunelor de securitate;
• conflicte între generații;
• scăderea încrederii;
• auto-discriminare;
• reducerea participării la formare.
O organizație incluzivă nu presupune cine poate învăța. Ea evaluează, formează și creează condițiile necesare progresului.
Rolul proiectului DigiCOMP
Activitățile de evaluare și formare din cadrul proiectului DigiCOMP urmăresc identificarea nivelului real de competență și dezvoltarea acestuia în raport cu cerințele profesionale.
Participanții nu sunt evaluați prin etichete precum „începător”, „tânăr”, „experimentat” sau „nepriceput”, ci prin capacitatea de a îndeplini sarcini relevante și de a utiliza tehnologia cu un anumit nivel de autonomie și responsabilitate.
Formarea oferă posibilitatea de a:
• confirma competențele deja existente;
• identifica lacune mai puțin vizibile;
• consolida securitatea digitală;
• exersa rezolvarea problemelor;
• crește autonomia;
• transfera competențele către situații profesionale noi.
DE REȚINUT
Vârsta nu este competență.
Viteza nu este competență.
Utilizarea frecventă a unei aplicații nu este echivalentă cu o competență digitală completă.
Solicitarea ajutorului nu înseamnă incapacitate.
Competența digitală se demonstrează prin capacitatea de a utiliza tehnologia autonom, critic, sigur, responsabil și adecvat scopului profesional.
ÎNTREBARE DE REFLECȚIE
Atunci când apreciați că o persoană „se pricepe” sau „nu se pricepe” la tehnologie, pe ce vă bazați: pe vârstă și rapiditate sau pe ceea ce persoana poate realiza efectiv, în condiții de siguranță și responsabilitate?
IDEEA CENTRALĂ
Nu putem evalua competența digitală prin stereotipuri. Familiaritatea, viteza și vârsta oferă cel mult indicii parțiale. Evaluarea reală trebuie să urmărească autonomia, gândirea critică, siguranța, responsabilitatea și capacitatea de rezolvare a problemelor.
Acest material face parte din campania TSPO „DE LA ANALOG LA DIGITAL – Patru generații în era transformării digitale”,realizată în cadrul proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat din Fondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027.
Descoperă resursele campaniei în Centrul de Resurse DigiCOMP și află cum poți participa la activitățile de dezvoltare a competențelor digitale.
Pentru informații
suplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre
calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.