Competențele digitale determină cât din potențialul unei tehnologii digitale poate fi transformat în valoare pentru organizație

O întreprindere poate dispune de tehnologii digitale performante și, simultan, de o capacitate limitată de a le transforma în practici de lucru stabile și eficiente atunci când ritmul investițiilor digitale depășește ritmul în care angajații își dezvoltă competențele necesare pentru noile sarcini, înțeleg modificările produse în fluxurile de lucru și dobândesc autonomia necesară pentru a utiliza tehnologiile digitale în situații reale. Acest decalaj este relațional și contextual, deoarece competența nu poate fi apreciată independent de sarcina profesională și de tehnologia digitală prin care aceasta este realizată: o persoană poate lucra autonom într-un proces digital cunoscut și poate avea nevoie de sprijin atunci când postul integrează o soluție nouă, când datele circulă diferit între sisteme sau când o activitate anterior manuală devine automatizată ori asistată digital. În logica DigComp, în care competența digitală integrează cunoștințe, abilități și atitudini, iar progresia este raportată inclusiv la complexitatea sarcinilor și la gradul de autonomie, capacitatea digitală a unei organizații nu poate fi dedusă din simpla existență a instrumentelor sau din numărul angajaților care au acces la acestea, ci trebuie analizată prin ceea ce oamenii pot realiza efectiv cu tehnologiile digitale, prin problemele pe care le pot gestiona și prin măsura în care utilizarea instrumentelor este integrată coerent în procesele profesionale.

O investiție în tehnologii digitale nu produce automat transformare digitală

Subutilizarea tehnologiilor digitale generează un cost organizațional mai puțin vizibil decât valoarea inițială a investiției, dar cu efect direct asupra randamentului acesteia, deoarece o soluție digitală poate fi corect achiziționată, configurată și implementată și, cu toate acestea, să nu producă beneficiile anticipate atunci când competențele digitale disponibile în organizație nu permit valorificarea funcționalităților relevante, integrarea instrumentului în procesele de lucru sau utilizarea datelor și informațiilor generate pentru susținerea activității profesionale. În practică, acest decalaj poate deveni vizibil atunci când un sistem digital este folosit numai pentru operațiunile sale elementare, când procedurile manuale sunt menținute în paralel cu cele digitale, când anumite funcționalități rămân dependente de câteva persoane care au acumulat informal mai multă experiență sau când informația introdusă în sistem este colectată fără a fi valorificată în activitate; în asemenea situații, problema nu se află neapărat în tehnologia digitală achiziționată, ci în corespondența insuficientă dintre ceea ce tehnologia permite și ceea ce organizația este pregătită să realizeze prin intermediul ei.

În comerțul cu amănuntul, de exemplu, o soluție digitală poate conecta vânzarea, stocul, aprovizionarea, relația cu clientul și analiza activității, în timp ce în restaurante, alimentație publică, catering sau livrări tehnologiile digitale pot lega comanda, producția, plata, livrarea și evidența resurselor; dacă însă utilizarea rămâne limitată la operațiuni izolate, o parte importantă din valoarea integrării digitale se pierde, chiar dacă soluția funcționează tehnic. Din acest motiv, decizia de investiție în tehnologii digitale și decizia privind dezvoltarea competențelor digitale ale forței de muncă trebuie analizate ca elemente ale aceluiași proces de transformare digitală, întrucât maturitatea digitală a întreprinderii nu rezultă numai din nivelul tehnologiilor achiziționate, ci din capacitatea organizației de a le utiliza coerent, autonom și cu efect asupra activității.

Ritmul transformării digitale depinde și de capacitatea oamenilor de a evolua odată cu tehnologiile digitale

Capacitatea de adopție digitală se construiește la intersecția dintre tehnologii digitale, procese și oameni, iar atunci când una dintre aceste componente evoluează fără celelalte transformarea digitală tinde să devină fragmentată: întreprinderea poate investi în soluții pe care nu le valorifică suficient, poate modifica procese fără ca angajații să dețină reperele necesare noilor sarcini sau poate investi în formare fără o legătură suficient de clară cu tehnologiile digitale și cu direcția de dezvoltare a afacerii. O abordare mai robustă presupune, prin urmare, corelarea tehnologiilor digitale utilizate sau avute în vedere cu schimbările pe care acestea le produc asupra sarcinilor și responsabilităților profesionale, urmată de raportarea competențelor digitale existente la cele care devin necesare, fără a presupune că toți angajații trebuie să atingă același nivel sau că toate decalajele trebuie eliminate simultan, deoarece prioritizarea trebuie să reflecte rolul profesional, complexitatea activității, autonomia necesară și importanța tehnologiei digitale pentru procesul în care persoana lucrează.

Această corelare devine cu atât mai importantă pe măsură ce inteligența artificială, automatizarea, analiza datelor și alte funcționalități digitale sunt integrate în instrumentele de lucru, întrucât noile tehnologii digitale nu schimbă numai interfața prin care se execută o operațiune, ci pot modifica modul în care informația este produsă, verificată, interpretată și transformată în decizie. Privit astfel, deficitul de competențe digitale devine un indicator al capacității de transformare digitală a întreprinderii și nu doar o problemă punctuală de formare, iar identificarea sa înaintea sau în paralel cu introducerea unor tehnologii digitale permite organizației să sincronizeze mai bine investițiile digitale cu dezvoltarea oamenilor, să prioritizeze nevoile reale și să reducă riscul ca evoluția tehnologiilor digitale să depășească permanent capacitatea internă de utilizare.

DigiCOMP: de la identificarea decalajului de competențe la o formare corelată cu evoluția digitală a întreprinderii

Pentru întreprinderile eligibile din CAEN 47 și CAEN 56, proiectul DigiCOMP construiește legătura dintre evaluarea competențelor digitale, cerințele activității profesionale și tehnologiile digitale relevante, astfel încât formarea să nu fie aleasă în abstract sau exclusiv în funcție de oferta disponibilă, ci fundamentată prin raportare la ceea ce persoana știe să facă, la ceea ce presupune postul și la direcția în care activitatea se poate digitaliza. Înaintea formării, evaluarea inițială a competențelor digitale și analiza nevoilor permit punerea în relație a profilului persoanei cu profilul digital al postului și cu tehnologiile digitale actuale sau relevante pentru evoluția acestuia, oferind angajatorului o imagine mai clară asupra decalajului dintre direcția de dezvoltare digitală a întreprinderii și capacitatea actuală a oamenilor de a o susține, iar angajatului un reper privind competențele pe care le deține și pe cele pe care este util să le dezvolte.

Pe această bază pot fi formulate recomandări și planuri individualizate de formare orientate către competențele digitale care trebuie consolidate, miza nefiind alegerea unui curs doar pentru că este disponibil, ci construirea unei relații coerente între profilul digital al persoanei, cerințele postului, tehnologiile digitale relevante și dezvoltarea profesională. Pentru o întreprindere care investește sau intenționează să investească în tehnologii digitale, această abordare permite reformularea unei întrebări generale - „de ce formare au nevoie oamenii noștri?” - într-o întrebare managerială mult mai precisă: „ce competențe digitale trebuie dezvoltate pentru ca investițiile noastre digitale să poată fi utilizate competent, cu nivelul necesar de autonomie și cu valoare reală pentru activitate?”, iar pentru angajat evaluarea poate clarifica ce formare este relevantă pentru adaptarea la tehnologiile digitale cu care lucrează astăzi și la cele care pot deveni importante pe măsură ce postul și întreprinderea evoluează.

Dacă reprezinți o întreprindere din comerțul cu amănuntul, restaurante, alimentație publică, catering sau livrări, participarea în proiectul DigiCOMP oferă acces la această logică de evaluare, corelare și orientare a formării, astfel încât dezvoltarea competențelor digitale să poată fi raportată la investițiile digitale și la evoluția reală a activității; dacă ești angajat într-o întreprindere eligibilă, același proces te poate ajuta să înțelegi mai clar ce competențe digitale ai, ce competențe îți cere postul și ce direcție de dezvoltare este relevantă pentru adaptarea la noile tehnologii digitale.