Schimbarea tehnologică nu întâlnește o forță de
muncă omogenă. În aceeași întreprindere pot lucra persoane aflate la începutul
vieții profesionale, angajați cu experiență acumulată în ani de activitate,
persoane care au trecut prin mai multe schimbări tehnologice și colegi pentru
care digitalizarea actuală reprezintă o transformare mai rapidă decât cele
întâlnite anterior. Diferențele dintre ei există, dar nu pot fi explicate
corect printr-o opoziție simplă între „tineri digitali” și „angajați mai puțin
digitali”. Vârsta nu este o măsură a competenței digitale, iar familiaritatea
cu tehnologia nu este echivalentă cu utilizarea ei competentă într-un context
profesional.
În articolul anterior am arătat că valoarea
competenței crește atunci când aceasta poate fi transferată către situații și
tehnologii noi. De aici rezultă întrebarea centrală a acestei publicații: cum
se construiește capacitatea de adaptare atunci când oamenii pornesc din
experiențe profesionale, niveluri de autonomie, ritmuri de învățare și istorii
de utilizare a tehnologiei diferite? Răspunsul nu constă în uniformizarea
oamenilor, ci în evaluarea realistă a competențelor, valorificarea resurselor
existente și construirea unor trasee de dezvoltare adecvate.
Adaptabilitatea profesională digitală trebuie înțeleasă ca o capacitate de evoluție: persoana poate integra o tehnologie nouă în activitatea sa, poate învăța pornind de la competențele deja formate, poate transfera experiența către contexte noi și își poate reconstrui autonomia atunci când procesele se schimbă. Această capacitate poate fi dezvoltată la orice etapă a vieții active, dar punctul de plecare și sprijinul necesar nu sunt identice pentru toți.
Diferențele dintre generații nu descriu automat diferențe
de competență
O persoană care utilizează zilnic telefonul,
rețelele sociale sau aplicații personale poate explora rapid o interfață nouă,
dar acest lucru nu demonstrează automat că știe să evalueze critic informația,
să gestioneze date profesionale, să respecte cerințe de securitate, să
interpreteze rezultatele unui sistem sau să rezolve o problemă digitală într-un
proces de lucru. În sens invers, un angajat care nu explorează spontan fiecare
aplicație nouă poate avea o înțelegere foarte solidă a activității, a clienților,
a excepțiilor și a consecințelor unei erori. Dacă această experiență este
conectată cu competențe digitale actualizate, ea poate deveni un avantaj major
în utilizarea tehnologiei.
În retail, un angajat cu experiență poate
recunoaște rapid o anomalie de stoc, o situație atipică la recepția mărfii sau
o problemă în relația dintre vânzare și aprovizionare, chiar dacă are nevoie
inițial de mai mult sprijin pentru noul sistem. Un coleg mai familiarizat cu
interfețele digitale poate învăța mai repede comenzile aplicației, dar poate
avea nevoie de experiență pentru a interpreta corect situația profesională.
Competența reală apare atunci când cele două dimensiuni se întâlnesc:
tehnologia este utilizată cu suficientă autonomie, iar rezultatul este înțeles
în contextul activității.
În alimentația publică, același mecanism poate
apărea în gestionarea comenzilor digitale, rezervărilor, livrărilor sau
modificărilor solicitate de clienți. Viteza de operare este utilă, dar nu
substituie înțelegerea fluxului dintre client, sală, bucătărie, plată și
livrare. Experiența operațională este valoroasă, dar trebuie conectată cu noile
modalități de circulație a informației. De aceea, o organizație care tratează
diferențele de vârstă ca pe diferențe prestabilite de competență riscă să
subutilizeze resurse existente în ambele direcții.
O abordare profesională evită etichetele și se uită la ceea ce persoana poate efectiv să facă: ce sarcini gestionează, cât de complexe sunt, cât sprijin îi este necesar, cum reacționează la o situație nouă, cum verifică rezultatele și ce poate transfera din experiența anterioară. Această perspectivă este compatibilă cu logica DigComp, în care competența nu este redusă la frecvența utilizării tehnologiei.
Etapele vieții active schimbă nevoile de dezvoltare, nu
dreptul sau capacitatea de a învăța
La începutul parcursului profesional, dezvoltarea
digitală poate avea ca miză transformarea familiarității tehnologice în
competență aplicată: utilizarea instrumentelor în raport cu proceduri,
responsabilități, date, clienți și rezultate reale. În etapele de consolidare
profesională, miza poate fi extinderea autonomiei, integrarea mai multor
tehnologii în același proces și preluarea unor sarcini cu complexitate
crescută. Pentru persoanele cu experiență îndelungată, dezvoltarea poate
însemna actualizarea competențelor astfel încât expertiza profesională
acumulată să rămână utilizabilă într-un mediu de lucru schimbat.
Aceste situații nu formează o scară rigidă și nu
se suprapun mecanic peste vârstă. O persoană poate fi foarte avansată într-o
zonă și poate avea nevoie de sprijin într-o alta; poate avea autonomie într-un
sistem cunoscut și dificultăți la transfer; poate învăța rapid o interfață, dar
poate avea nevoie să dezvolte verificarea critică sau securitatea. De aceea,
traseul de dezvoltare trebuie construit de la competențele observabile și de la
cerințele activității, nu de la presupuneri despre generația din care face
parte persoana.
Metodologia de formare a proiectului DigiCOMP
susține această logică prin adaptarea conținuturilor și a metodelor la nevoile
cursanților, sprijin personalizat, obiective de învățare realiste și
posibilitatea ajustării parcursului. Documentele proiectului recunosc explicit
existența învățării la vârste diverse și necesitatea depășirii reținerilor sau
prejudecăților asociate acesteia. Important este ca diferențierea să nu devină
o etichetare: sprijinul se acordă în funcție de nevoie, iar progresul se
raportează la competență și autonomie.
Această abordare are și o dimensiune organizațională. Echipele multigeneraționale pot deveni spații de învățare reciprocă atunci când competențele sunt recunoscute realist. Un angajat poate contribui prin experiența procesului și capacitatea de a anticipa excepții, altul prin explorarea rapidă a unor funcționalități noi, iar altul prin capacitatea de a explica, verifica sau structura informația. Colaborarea nu elimină nevoia de formare, dar poate transforma diversitatea experiențelor într-o resursă pentru adaptare.
Adaptabilitatea se construiește prin evaluare, transfer,
practică și autonomie progresivă
Capacitatea de adaptare nu este o trăsătură fixă
și nici o calitate pe care o persoană o are sau nu o are. Ea se dezvoltă atunci
când învățarea pornește de la un diagnostic corect, oferă contexte de practică,
permite rezolvarea unor situații variate și crește progresiv autonomia. O
persoană care înțelege ce știe deja și unde are dificultăți poate investi
efortul mai eficient decât una căreia i se oferă același parcurs standard
indiferent de experiență.
Evaluarea inițială are aici un rol esențial.
Metodologia DigiCOMP combină autoevaluarea, calibrarea și testarea pentru a
obține o imagine mai credibilă asupra competențelor și pentru a fundamenta
feedbackul și recomandările de formare. Evaluarea nu ar trebui utilizată pentru
a clasifica oamenii în „buni” și „slabi” digital, ci pentru a identifica
punctul de plecare, gradul de autonomie și nevoile care trebuie corelate cu
activitatea profesională și cu evoluția tehnologiilor.
Transferul competențelor completează evaluarea.
Angajatul trebuie să poată utiliza ceea ce știe într-un context apropiat, dar
diferit; să înțeleagă ce rămâne valabil când aplicația se schimbă; să
recunoască o problemă nouă și să construiască o strategie de rezolvare.
Practica și feedbackul permit transformarea acestei capacități într-o autonomie
mai robustă. În acest sens, adaptabilitatea nu este simpla disponibilitate
psihologică de a accepta schimbarea, ci capacitatea efectivă de a funcționa
competent după schimbare.
Pentru întreprindere, această perspectivă este
importantă deoarece digitalizarea nu poate depinde numai de recrutarea unor
persoane presupus „mai digitale”. O organizație are nevoie și de capacitatea de
a actualiza competențele oamenilor pe care îi are deja, de a valorifica
experiența profesională acumulată și de a crea condiții pentru învățare
continuă. Într-o piață a muncii în schimbare, menținerea relevanței
competențelor devine parte a capacității organizației de a se adapta.
DigiCOMP: transformă experiența pe care o ai într-un
punct de plecare pentru următoarea etapă digitală
Pentru angajat, mesajul este concret: nu este
necesar să pornești de la ideea că „nu ești suficient de digital” sau, la polul
opus, că familiaritatea cu aplicațiile personale înseamnă că nu mai ai nimic de
dezvoltat. Relevant este să afli ce poți face efectiv, câtă autonomie ai, ce
competențe sunt necesare în activitatea ta și ce merită consolidat pentru a
rămâne adaptabil atunci când tehnologiile se schimbă.
Dacă ești angajat într-o întreprindere eligibilă
din comerț cu amănuntul sau alimentație publică, restaurante, catering ori
activități de livrare, înscrie-te în proiectul DigiCOMP și participă la
activitățile de evaluare și dezvoltare a competențelor digitale. Evaluarea
inițială, feedbackul și recomandările de formare te pot ajuta să îți înțelegi
mai bine profilul digital și să construiești un parcurs de dezvoltare raportat
la activitatea profesională.
Indiferent de etapa vieții active în care te afli,
dezvoltarea competențelor digitale poate însemna mai multă autonomie, o
capacitate mai bună de a învăța tehnologii noi și posibilitatea de a valorifica
experiența profesională într-un mediu de lucru care continuă să se transforme.
Următorul articol al seriei va duce această idee mai departe și va analiza
dezvoltarea competențelor digitale ca parcurs profesional și personal de
autonomie.
Pentru informații privind eligibilitatea și înscrierea, scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com.
Repere de referință
Cadre obligatorii utilizate: documentele DigiCOMP
privind evaluarea inițială și formarea profesională, DigComp 2.2 și DigCompRo.
Sursă externă suplimentară: Joint Research Centre – Comisia Europeană, DigComp
3.0 – European Digital Competence Framework, Fifth Edition (2025), utilizată
pentru actualizarea perspectivei asupra competenței, autonomiei și adaptării la
tehnologii digitale emergente.
Acest material face parte din campania „Munca în era digitală”, realizată în cadrul proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat din Fondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027
Poți participa la DigiCOMP dacă ești angajat într-o întreprindere din CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 – Restaurante și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul/punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia, și ai domiciliul sau reședința în aceeași regiune.
Beneficiezi de evaluarea competențelor digitale, identificarea nevoilor de dezvoltare și formare adaptată activității tale profesionale.
Ești angajator din CAEN 47 sau 56, cu sediul/punct de lucru în Sud-Vest Oltenia? Îți poți înscrie angajații în DigiCOMP pentru evaluarea și dezvoltarea competențelor digitale necesare activității și adaptării la noile tehnologii.
Pentru informații suplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.
