Schimbarea tehnologică produce efecte diferite
asupra persoanei și asupra întreprinderii, dar cele două niveluri nu pot fi
tratate separat. Pentru angajat, apar tehnologii, sarcini și combinații de
responsabilități care solicită competențe noi sau utilizarea într-o formă nouă
a competențelor existente. Pentru întreprindere, aceeași schimbare ridică o
problemă de capacitate: dacă oamenii pot integra tehnologiile digitale în
procesele reale de lucru, cu nivelul de autonomie, discernământ și
responsabilitate pe care activitatea îl cere.
Miza nu este, prin urmare, acumularea permanentă
de competențe fără o direcție, ci construirea unei relații mai bune între
evoluția tehnologică, evoluția activității și evoluția oamenilor. O persoană
are nevoie de repere pentru a înțelege ce competențe îi sunt deja utile, care
devin insuficiente și ce merită dezvoltat în continuare. O organizație are
nevoie să privească aceeași problemă la scară colectivă: ce schimbări digitale
intenționează să introducă, ce posturi și procese vor fi afectate și ce capacitate
trebuie construită în echipă pentru ca schimbarea să poată fi absorbită.
Această perspectivă diferențiază dezvoltarea competențelor de o reacție punctuală la apariția unei aplicații noi. Formarea devine cu adevărat relevantă atunci când poate răspunde atât unei nevoi actuale, cât și unei direcții previzibile de schimbare. În loc ca tehnologia să apară prima, iar nevoia de competențe să fie descoperită ulterior, cele două pot fi analizate împreună.
Parcursul individual se construiește prin diferența
dintre capacitatea actuală și cerința profesională care urmează
Pentru persoană, dezvoltarea nu pornește de la o
etichetă generală – „bun” sau „slab” la digital – ci de la o diferență concretă
între ceea ce poate face în prezent și ceea ce activitatea îi solicită sau îi
va solicita. Această diferență poate privi o competență complet nouă, dar poate
însemna și creșterea autonomiei, gestionarea unor sarcini mai complexe,
transferul unei competențe către altă tehnologie ori capacitatea de a verifica
și interpreta mai bine rezultatele.
Metodologia de evaluare inițială DigiCOMP oferă o
logică potrivită pentru această orientare: autoevaluarea este calibrată prin
testare, rezultatele sunt analizate, sunt identificate punctele forte și zonele
de îmbunătățire, iar participantul primește feedback personalizat și
recomandări pentru formare. Valoarea acestui proces nu constă numai în
descrierea nivelului actual, ci în transformarea rezultatului într-un reper
pentru următoarea decizie de dezvoltare.
Un lucrător din retail poate fi autonom în
utilizarea curentă a sistemului de vânzare, dar poate avea nevoie să își
dezvolte capacitatea de a interpreta date, de a urmări neconcordanțe între
operațiuni sau de a lucra într-un flux mai integrat de gestiune. Un angajat din
alimentația publică poate utiliza corect aplicația de comenzi, dar o schimbare
a procesului – integrarea rezervărilor, comenzilor online, plăților și
livrărilor – poate solicita o înțelegere mai amplă a circuitului informației și
a efectelor unei intervenții asupra celorlalte etape.
În acest sens, următoarea etapă de dezvoltare nu este aceeași pentru toți și nici nu trebuie stabilită exclusiv prin raportare la o tehnologie. Ea rezultă din întâlnirea dintre profilul persoanei, activitatea pe care o desfășoară și direcția în care se modifică acel context profesional.
Capacitatea organizațională apare atunci când
competențele individuale pot susține schimbarea proceselor
La nivelul întreprinderii, simpla existență a unor
angajați cu competențe digitale nu garantează capacitatea de transformare.
Competențele trebuie să existe acolo unde procesele le solicită, în combinația
potrivită și la momentul potrivit. O organizație poate avea persoane foarte
competente într-o anumită zonă și, simultan, un deficit critic în posturile
care urmează să fie afectate de o investiție digitală.
De aceea, capacitatea organizațională nu poate fi
redusă la media nivelurilor individuale. Ea privește distribuția competențelor
în raport cu posturile, procesele și responsabilitățile: cine trebuie să
opereze tehnologia, cine trebuie să interpreteze informația, cine gestionează
excepțiile, cine verifică rezultatele, cine poate sprijini integrarea și unde
este necesară o autonomie mai mare. Într-un proces digitalizat,
vulnerabilitatea poate apărea tocmai în punctul în care o competență necesară
lipsește, chiar dacă restul echipei funcționează bine.
Această analiză devine cu atât mai importantă
înaintea unei schimbări tehnologice. Dacă întreprinderea intenționează să
introducă un nou sistem de gestiune, să conecteze mai multe fluxuri prin
soluții cloud, să utilizeze instrumente de analiză a datelor sau să integreze
funcționalități bazate pe inteligență artificială, întrebarea nu este doar ce
tehnologie va cumpăra, ci ce va trebui să poată face echipa după implementare.
Pregătirea competențelor în avans nu elimină toate dificultățile implementării, dar schimbă poziția organizației: formarea nu mai este exclusiv o măsură de remediere după apariția blocajelor, ci o componentă a pregătirii schimbării. În această logică, oamenii nu sunt o variabilă adăugată la finalul proiectului de digitalizare, ci una dintre condițiile prin care investiția poate deveni utilizare efectivă.
Anticiparea competențelor trebuie legată de schimbări
concrete, nu de predicții despre toate tehnologiile viitorului
A anticipa nevoile de competențe nu înseamnă a
încerca să ghicim ce aplicații vor domina piața peste câțiva ani. O asemenea
abordare ar produce liste speculative și formare fără suficientă relevanță.
Anticiparea utilă pornește de la schimbări observabile sau plauzibile în
activitate: procese care urmează să fie digitalizate, tehnologii analizate de
întreprindere, funcționalități care devin uzuale în sector, responsabilități
care se modifică și competențe transferabile care rămân utile chiar dacă
instrumentul concret se schimbă.
Aici apare diferența dintre pregătirea pentru o
aplicație și pregătirea pentru schimbare. Prima urmărește o utilizare precisă
și imediată. A doua include capacitatea de a înțelege logica unui proces
digital, de a lucra cu informația, de a verifica, de a rezolva probleme, de a
proteja datele, de a evalua rezultatele generate de sisteme automate și de a
transfera ceea ce a fost învățat către contexte noi. Cele două tipuri de
competențe sunt complementare: organizația are nevoie și de performanță în
tehnologia actuală, și de resurse cognitive și practice pentru următoarea
schimbare.
Această abordare protejează și relevanța formării. Dacă dezvoltarea este construită exclusiv în jurul unei interfețe, schimbarea furnizorului sau a aplicației poate reduce rapid valoarea a ceea ce s-a învățat. Dacă însă persoana înțelege și procesul profesional, criteriile de verificare și logica informațională din spatele instrumentului, adaptarea devine mai rapidă și mai puțin dependentă de repetarea integrală a instruirii.
Planul de formare este mecanismul prin care prioritățile
devin acțiuni de dezvoltare
Documentele metodologice DigiCOMP tratează Planul
Individualizat de Formare ca pe un instrument ajustabil, construit pe baza
evaluării inițiale și capabil să răspundă nevoilor în schimbare, progresului
participantului și evoluției contextului economic sau tehnologic. Această
flexibilitate este esențială pentru legătura dintre parcursul individual și
capacitatea organizațională.
Pentru persoană, planul poate organiza dezvoltarea
într-o succesiune realistă: ce trebuie consolidat imediat, ce poate fi
dezvoltat prin practică, unde este necesar sprijin suplimentar și ce competențe
pregătesc o autonomie mai mare. Pentru întreprindere, agregarea nevoilor
individuale poate indica unde trebuie concentrat efortul de formare, ce grupuri
de posturi sunt mai expuse schimbării și ce competențe trebuie dezvoltate
înainte ca o tehnologie nouă să devină operațională.
Această legătură nu presupune uniformizarea
oamenilor. Angajații pot participa la contexte comune de formare și pot avea,
în același timp, obiective diferite, rezultate diferite și recomandări
personalizate. Capacitatea organizațională se construiește tocmai prin
combinarea acestor dezvoltări individuale, astfel încât competențele necesare
să existe în procesele în care vor produce valoare.
Într-un mediu tehnologic dinamic, planul nu trebuie tratat ca un document închis. Feedbackul, progresul și schimbarea cerințelor pot modifica prioritățile. Dezvoltarea competențelor devine astfel un proces de orientare și ajustare, nu o succesiune rigidă de cursuri.
DigiCOMP: o oportunitate pentru dezvoltarea persoanei și
pregătirea capacității digitale a întreprinderii
Pentru angajat, participarea în DigiCOMP poate
transforma o percepție generală despre propriile abilități într-un parcurs mai
clar: evaluarea competențelor digitale, identificarea punctelor forte și a
zonelor care necesită dezvoltare, feedback și recomandări pentru formare
raportate la activitatea profesională. Miza nu este să demonstrezi că „știi
digital”, ci să afli ce poți utiliza deja autonom și ce merită să construiești
în continuare.
Pentru angajator, proiectul oferă oportunitatea de
a implica angajații într-un proces structurat de evaluare și dezvoltare și de a
privi competențele în relație cu posturile, procesele și tehnologiile digitale.
Această perspectivă poate susține fundamentarea planurilor de formare și
anticiparea competențelor necesare înaintea sau în paralel cu implementarea
unor noi tehnologii digitale.
Dacă ești angajat într-o întreprindere care
desfășoară activități din clasele CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 –
Restaurante și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul sau punct
de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia, iar domiciliul sau reședința ta este în
regiune, solicită informații despre înscriere și participare. Dacă reprezinți o
întreprindere din aceste sectoare, cu sediul sau punct de lucru în regiunea
Sud-Vest Oltenia, înscrie-ți angajații și folosește oportunitatea pentru a corela
dezvoltarea competențelor cu schimbările digitale pe care organizația le
traversează sau le pregătește.
Pentru informații privind condițiile de participare și înscriere: digicomp.adds@gmail.com.
Repere de referință
Cadre obligatorii utilizate: Metodologia de
evaluare inițială a competențelor digitale DigiCOMP, Metodologia de formare
profesională DigiCOMP, DigComp 2.2 și DigCompRo. Sursă externă suplimentară:
Joint Research Centre – Comisia Europeană, DigComp 3.0, Fifth Edition (2025),
utilizată pentru perspectiva actualizată asupra progresiei competenței,
autonomiei și adaptării la schimbarea tehnologică.
Acest material face parte din campania „Munca în era digitală”, realizată în cadrul proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat din Fondul Social European Plus prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027
Poți participa la DigiCOMP dacă ești angajat într-o întreprindere din CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 – Restaurante și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul/punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia, și ai domiciliul sau reședința în aceeași regiune.
Beneficiezi de evaluarea competențelor digitale, identificarea nevoilor de dezvoltare și formare adaptată activității tale profesionale.
Ești angajator din CAEN 47 sau 56, cu sediul/punct de lucru în Sud-Vest Oltenia? Îți poți înscrie angajații în DigiCOMP pentru evaluarea și dezvoltarea competențelor digitale necesare activității și adaptării la noile tehnologii.
Pentru informații suplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.
FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.
