EGALITATEA DE ȘANSE ÎNCEPE ȘI CU ȘANSA PE CARE ȚI-O DAI: VÂRSTA, GENUL ȘI ACELAȘI DREPT LA ACTUALIZARE

Seria „Șansa pe care ți-o dai” · Campania „Munca în era digitală”

Nimeni nu poate fi scos de la formare pentru că e „prea în vârstă”, „prea tânăr”, femeie sau bărbat. Nici de alții, nici de el însuși

Doina are 56 de ani și lucrează de douăzeci de ani într-un magazin de îmbrăcăminte. Când s-a schimbat programul de gestiune, șefa i-a trimis la instruire pe cei doi colegi de 25 și 28 de ani. „Ei se prind mai repede. Și tu mai ai câțiva ani până la pensie.” Doina n-a zis nimic. A doua zi, s-a rugat de colegul ei să-i arate cum se face un retur în noul program.

Cristi are 22 de ani și lucrează în același magazin. Nici el n-a fost întrebat dacă vrea să meargă la instruire, iar el nici n-a cerut: „Eu sunt tânăr, mă descurc.” Două luni mai târziu, el e cel care nu știe să facă inventarul în tabel.

Bariera: vârsta și genul ca motiv de excludere

Doina a fost scoasă din formare din cauza vârstei. Cristi s-a scos singur, tot din cauza vârstei, doar că în sens invers. În multe echipe se întâmplă la fel și cu genul: colegei i se spune că „tehnica nu e pentru ea”, iar colegului din depozit, că meseria lui „nu are legătură cu calculatorul”. Bariera are două surse care se întăresc reciproc: presupunerile celor din jur despre vârstă și gen și presupunerile pe care fiecare dintre noi le-a preluat despre sine.

Perspectiva echității

Vârsta și genul nu decid cine poate învăța tehnologia. Decid, de multe ori, cine primește ocazia.

•     Adulții mai în vârstă au, în medie, cu 25 de puncte procentuale mai puține șanse să participe la formare decât cei între 25 și 34 de ani (OCDE). Nu pentru că ar învăța mai greu, ci pentru că sunt trimiși mai rar și se oferă mai rar.

•     Potrivit Eurostat, în 2023, în Uniunea Europeană, sub vârsta de 45 de ani femeile aveau competențe digitale de bază mai des decât bărbații. Decalajul de gen apare la vârstele mai mari și este cel mai mare la 65–74 de ani, unde femeile au competențe digitale de bază cu 10 puncte procentuale mai rar decât bărbații. Diferența urmează ocaziile pe care fiecare generație le-a avut, nu capacitatea.

•     Nici tinerețea nu garantează competența: în 2025, doar 53 din 100 de tineri români între 16 și 24 de ani aveau cel puțin competențe digitale de bază, față de 75 din 100 în media Uniunii Europene.

Așa, în aceeași echipă, colega de 56 de ani rămâne în urmă pentru că „nu mai are rost”, iar colegul de 22 de ani rămâne în urmă pentru că „știe deja”. Amândoi au același drept la formare și amândoi pierd șansa din cauza unei presupuneri despre vârsta lor.

Din perspectiva echității, concluzia este clară: pentru lucrătorii mai în vârstă, pentru tineri și pentru cei cărora li se spune că tehnica „nu e pentru genul lor”, faptul că formarea este deschisă tuturor nu este suficient. Ei au nevoie, în plus, să știe că legea le garantează același drept la formare și că datele nu susțin stereotipurile despre vârstă și gen, ca o presupunere să nu le anuleze șansa. Această resursă le aduce aceste informații.

Convingerea care te limitează: „Vârsta sau genul meu decid ce pot învăța”

„Nu mai are rost la vârsta mea.” „Sunt tânăr, n-am nevoie.” „Tehnica nu e de mine.” Sunt presupuneri preluate de la alții, care ajung să sune ca propriile noastre concluzii. Doina n-a protestat când a fost lăsată deoparte, pentru că, în parte, credea același lucru despre ea. Cristi n-a cerut, pentru că credea despre el opusul.

Ce se întâmplă dacă rămâi cu această convingere

Îți iei singur din mână un drept pe care legea ți-l garantează. Nici nu mai e nevoie ca altcineva să te excludă, pentru că te-ai exclus deja. Iar cu fiecare ocazie ratată, convingerea pare tot mai adevărată: Doina rămâne „cea care nu se descurcă cu programul nou”, Cristi, „cel care nu știe să facă inventarul”.

Cum pui la îndoială această convingere

Te întrebi, de fiecare dată, pe ce se bazează convingerea. Pe ceva ce ai încercat și nu ți-a ieșit sau pe ceva ce ai auzit despre oamenii de vârsta sau de genul tău? Dacă este a doua variantă, nu este o concluzie, ci o presupunere. Pui în locul ei o propoziție despre tine, nu despre categoria ta: „N-am lucrat până acum cu programul acesta. Pot să-l învăț.” Apoi faci pasul: soliciți angajatorului formarea sau te înscrii, din proprie inițiativă, într-un program gratuit pentru angajați, unde vei învăța alături de angajați de la alți angajatori.

Cum elimini bariera: ce spune legea despre nediscriminare

Dreptul la formare nu depinde de vârstă, de gen sau de alte caracteristici personale. Legislația română și europeană o spune explicit.

•     Codul muncii (art. 5) prevede egalitatea de tratament pentru toți salariații și interzice orice discriminare, directă sau indirectă, față de un salariat, pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală. Tot Codul muncii (art. 39) enumeră accesul la formarea profesională printre drepturile salariatului.

•     Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați prevede acces nediscriminatoriu la programele de inițiere, calificare, perfecționare și recalificare profesională.

•     Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 interzice discriminarea în raporturile de muncă, inclusiv în privința formării și perfecționării profesionale.

•     La nivel european, Directiva 2000/78/CE acoperă explicit accesul la orientare, formare, perfecționare și recalificare profesională, la toate nivelurile.

Pe înțeles: un angajator poate alege cine merge la o anumită formare pe baza nevoilor postului, dar nu pe baza vârstei, a genului, a faptului că cineva are copii mici sau a altor criterii din lista de mai sus. „Ești prea aproape de pensie” sau „femeile nu se pricep la tehnică” nu sunt criterii legitime.

Stereotipurile despre vârstă și gen: de unde vin și de ce rezistă

Stereotipurile rezistă pentru că par să se confirme singure. Dacă lucrătoarea de 56 de ani nu e trimisă la instruire, nu învață noul program și pare, apoi, că „nu se descurcă”. Dacă tânărul nu e trimis pentru că „știe deja”, nimeni nu observă ce nu știe, până la primul inventar. Presupunerea creează situația pe care apoi o „confirmă”.

Mai există un mecanism: preluăm stereotipurile ca pe niște adevăruri despre noi. Organizația Mondială a Sănătății numește ageism autodirecționat situația în care oamenii aplică asupra propriei persoane prejudecățile despre vârstă pe care le-au auzit în jur. „La vârsta mea, nu mai are rost.” La fel funcționează și stereotipurile de gen: „nu sunt eu de tehnică”, „meseria mea e cu mâinile”.

Același drept la actualizare, indiferent de unde pornești

O șansă egală nu înseamnă că toată lumea pornește de la același nivel. Înseamnă că fiecare are acces la pasul următor, pornind de unde se află.

Dacă ai avut primul telefon inteligent abia acum câțiva ani, pasul următor poate fi să te simți sigur când terminalul afișează o eroare. Dacă ai crescut cu telefonul în mână, dar n-ai lucrat niciodată cu un tabel, pasul tău poate fi tocmai tabelul sau recunoașterea unei tentative de fraudă. Pașii sunt diferiți. Dreptul de a-i face este același.

Organizația Mondială a Sănătății indică, printre măsurile care funcționează împotriva ageismului, contactul dintre generații. Într-o echipă, asta poate însemna un schimb reciproc, nu o relație în care „tânărul îl învață pe cel mai în vârstă”. Colegul tânăr arată o funcție a aplicației, iar colega cu experiență arată cum se gestionează un client nemulțumit sau cum se organizează o recepție de marfă. Fiecare are ceva de învățat și ceva de dat.

Cum îți folosești dreptul, în cinci pași

Pasul 1. Recunoaște-ți punctul de pornire fără să-l transformi într-o etichetă. „Nu am lucrat până acum cu tabele” descrie o situație. „La vârsta mea nu mai învăț” sau „sunt tânăr, știu deja” sunt concluzii pe care nu le-ai verificat.

Pasul 2. Întreabă pe ce criterii se alege cine merge la formare. Este o întrebare legitimă. Criteriile trebuie să țină de nevoile postului, nu de vârstă sau de gen.

Pasul 3. Spune ce te ajută. Program, ritm, materiale accesibile, sprijin: o formare bună se poate adapta.

Pasul 4. Propune schimbul, nu comparația. Întreabă un coleg și oferă-i, la rândul tău, ceva din experiența ta.

Pasul 5. Ia tu inițiativa. Dacă nu ești trimis, nu aștepta. Poți solicita angajatorului formarea în competențe digitale sau te poți înscrie, din proprie inițiativă, într-un program gratuit pentru angajați. În acest caz, participi într-o grupă alături de angajați de la alți angajatori.

Tratament egal sau șansă egală

Tratament egal înseamnă că legea și programul îi tratează pe toți la fel: același drept la formare și aceeași ofertă gratuită, indiferent de vârstă, gen sau alte caracteristici personale. Șansă egală înseamnă că nimeni nu e scos din formare de o presupunere: nici colega de 56 de ani, considerată „prea aproape de pensie”, nici colegul de 22 de ani, considerat „deja pregătit”, nici lucrătoarea căreia i s-a spus că tehnica „nu e de ea”.

Primul pas

Gândește-te la ultima formare sau instruire organizată la locul tău de muncă. Cine a fost trimis și pe ce criterii? Dacă tu n-ai fost printre ei, scrie o propoziție despre ce ți-ar fi folosit din ea. Este propoziția cu care poți deschide discuția.

VÂRSTA ȘI GENUL NU DECID CINE POATE ÎNVĂȚA TEHNOLOGIA. DECID, PREA DES, CINE PRIMEȘTE OCAZIA. EGALITATEA DE ȘANSE ÎNSEAMNĂ CĂ NIMENI NU E SCOS DIN FORMARE DE O PRESUPUNERE: NICI DE PRESUPUNEREA ALTORA, NICI DE A LUI.

CITEȘTE ȘI

Ce prevede Codul muncii despre dreptul la formare afli din articolul Dreptul tău la formare: ce prevede Codul muncii și cum îl folosești, publicat în septembrie în Centrul de Resurse DigiCOMP. Cum deschizi discuția cu angajatorul citești în Într-o firmă mică, formarea este tot un drept: cum deschizi discuția cu angajatorul, din octombrie. De ce nici tinerii nu au nevoie de mai puțină formare arată Fișe pe tipuri de unități (II): ce faci deja și ce poți învăța ușor, tot din octombrie.

Legătura cu proiectul DigiCOMP

DigiCOMP se adresează tuturor angajaților eligibili din comerțul cu amănuntul și din alimentația publică din regiunea Sud-Vest Oltenia, indiferent de vârstă, gen, studii sau program de lucru. Evaluarea și formarea pornesc de la ce știe fiecare participant, nu de la ce se presupune despre generația sau genul lui.

Acest material face parte din seria TSPO „Șansa pe care ți-o dai”, realizată în cadrul campaniei „Munca în era digitală” a proiectului DigiCOMP – Competențe Digitale pentru Locuri de Muncă Incluzive și Sustenabile, cod SMIS 336814, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027.

Dacă ești angajat într-o întreprindere care desfășoară activități din clasele CAEN 47 – Comerț cu amănuntul sau CAEN 56 – Restaurante și alte activități de servicii de alimentație, cu sediul sau punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia, iar domiciliul sau reședința ta se află în regiunea Sud-Vest Oltenia, solicită informații despre înscrierea în proiectul DigiCOMP.

Prin participarea la proiect poți beneficia de evaluarea competențelor digitale, identificarea nevoilor de dezvoltare și activități de formare corelate cu activitatea ta profesională.

Ești angajator sau reprezinți o întreprindere din CAEN 47 sau CAEN 56, cu sediul sau punct de lucru în regiunea Sud-Vest Oltenia? Înscrie-ți angajații în DigiCOMP, pentru toți angajații, indiferent de post, vârstă sau nivelul de pornire.

📩 Pentru informații privind condițiile de participare și înscriere: digicomp.adds@gmail.com · formular de înscriere: https://shorturl.at/nY618

FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP!

Surse

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare: art. 5, 39.

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată.

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

OECD (2019). Employment Outlook 2019: The Future of Work. Paris: OECD Publishing.

Eurostat (2025). Towards Digital Decade targets for Europe. Statistics Explained (date 2023, pe vârstă și sex).

Eurostat (2026). 75% of young Europeans have at least basic digital skills. Știre din 15.07.2026.

World Health Organization (2021). Global Report on Ageism. Geneva: WHO.

Centrul de Resurse DigiCOMP publică articole relevante despre competențe digitale aplicate în CAEN 47 și 56. Urmăriți-ne pentru resurse actualizate și utile.

Succesul se construiește prin parteneriate. Vino alături de noi și descoperă cum participarea la proiectul DigiCOMP poate contribui real la dezvoltarea ta profesională și cum provocările digitale deschid noi oportunități.

📩 Pentru informații suplimentare, trimiterea unei solicitări de participare sau detalii despre calendarul formării scrie-ne la digicomp.adds@gmail.com și urmărește pagina de Facebook.

FĂ CLICK SPRE VIITOR ALĂTURI DE DIGICOMP.